Fraţii mei, acum eu nu vă vorbesc ca un
mare erou, ci mă rog lui Dumnezeu să mă întărească în lupta mea de a
rămâne ortodox. Dar în ceea ce mă priveşte, eu aşa gândesc, sub nici un
chip nu am de gând să cedez. Ferească Dumnezeu!
Am trăit şi continuăm să trăim în vremuri apostolice. Adevărul rămâne acolo unde n-ai cedat. Dacă unul singur ţine adevărul, acolo e Biserica. Ortodoxia va supravieţui prin el.
Pentru că, dragii mei, dacă ar fi vorba
să comparăm cele de aici cu cele ce urmează după viaţa aceasta, e
îngrozitor să te gândeşti că intri dincolo ca un trădător al adevărului!
Nu poţi să renunţi nici măcar la o
unghie, este unghia mea! Putem să ne prezentăm la Judecată cu ciuntiri,
cum vine asta?! Eu sunt ortodox numai cu o mână, nu şi cu cealaltă? Dar
să nu murim de mai multe ori, ci doar o singură dată! O luptă n-are nici
un sens, dacă nu este spre o victorie sigură. De aceea trebuie gândită
foarte bine strategia luptei. Când porneşti un război, trebuie să fii
sigur de biruinţă, iar cel care biruie, întotdeauna, este doar Adevărul.
Mă bucur că încă mai sunt oameni conştienţi şi maturi: atât în Rusia,
Grecia, cât şi în ţara noastră care sunt capabili de o atitudine
sănătoasă. Deocamdată am pierdut o bătălie, nu şi războiul. Acestea sunt
cuvintele mele şi aceasta este părerea mea.
Părintele Arsenie Papacioc
|