RUGĂCIUNILE ÎNCEPĂTOARE
Pregătindu-se pentru Dumnezeiasca Liturghie, preotul trebuie să fie împăcat
cu toţi oamenii, să aibă inima curată şi să postească din seara precedentă.
Când soseşte vremea preotul şi diaconul intră în biserică şi, stând în
mijlocul ei, se pleacă de trei ori către Sfânta Masă şi diaconul începe
zicând:
Diaconul: Binecuvântează, părinte.
Preotul:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna acum şi pururea şi în vecii
vecilor.
Diaconul:
Amin.
Preotul:
Slavă Ţie Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Împărate ceresc,
Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindenea eşti şi toate le
împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te
sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi
mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Diaconul:
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
(de trei ori, cu câte o metanie de fiecare
dată)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne
pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile
noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre pentru sfânt
numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne
miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin
Tatăl nostru, Care eşti în
Ceruri, sfinţească-se numele Tău. Vie Împărăţia Ta. Facă-se voia Ta, precum
în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi.
Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri,
şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.
Preotul: Că a Ta este
împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Diaconul: Amin.
Miluieşte-ne pe noi, Doamne,
miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această
rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne
pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne, miluieşte-ne pe noi, că
întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile
noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii
noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul
mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.
Şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Uşa milostivirii deschide-o
nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim
întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea
neamului creştinesc.
Cu capetele
descoperite ei merg la icoana Mântuitorului, zicând troparul:
Preacuratului Tău
chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşealelor noastre, Hristoase
Dumnezeule; că de voie ai binevoit a Te sui cu Trupul pe cruce, ca să scapi
din robia vrăjmaşului pe cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta, cu mulţumire
strigăm Ţie: Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai
venit să mântuieşti lumea.
Se închină
în faţa icoanei şi o sărută. Trec după aceea la icoana Născătoarei de
Dumnezeu, zicând troparul:
Ceea ce eşti izvorul milei, învredniceşte-ne pe noi milostivirii, Născătoare
de Dumnezeu; caută spre poporul cel păcătos; arată, precum de-a pururea; pu
terea ta, că întru tine nădăjduind, strigăm ţie: Bucură-te, ca şi oarecând
Gavriil, mai-marele voievod al celor fără de trup.
Apoi, în acelaşi
chip, zicând troparul sau condacul potri vit, ei se închină icoanei hramului
bisericii şi icoanei hramului sărbătorit în ziua aceea. Ei se pot închina şi
la celelalte icoane de pe iconostas. Dacă icoana hramului este aceea a
Învierii, ei zic troparul Învierii, glas 6:
Învierea Ta,
Hristoase, Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi, pe pâmânt, ne
învredniceşte cu inimă curată să Te slăvim.
Apoi mergând în
mijlocul bisericii ei stau înaintea sfintelor uşi cu capetele descoperite şi
diaconul zice:
Diaconul:
Domnului să ne rugăm.
Preotul:
Doamne, trimite mâna Ta dintru înălţimea locaşului Tău şi mă întăreşte spre
slujba Ta ce-mi este pusă înainte, ca neosândit stând înaintea
înfricoşătorului Tău altar, să săvârşesc Jertfa cea fără de sânge. Că a Ta
este puterea şi slava în vecii vecilor. Amin.
Îşi acoperă
capetele şi diaconul zice:
Diaconul:
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Doamne miluieşte,
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte. Părinte binecu vântează.
Preotul:
(Duminica):
Cel ce a înviat din morţi, (în alte zile):
Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii
Sale, ale celui între sfinţi Părintelui nostru Ioan Gură de Aur,
arhiepiscopul Constantinopolului (sau:
ale celui între sfinţi Părintelui nostru Vasile cel Mare, arhiepiscopul
Cezareii Capadociei) şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să
ne mântuiască pe noi ca un bun şi de oameni iubitor.
Diaconul: Amin.
Se întorc şi se
pleacă spre străni şi apoi intră în altar: preotul prin uşa dinspre miazăzi
(în dreapta sa), iar diaconul prin uşa dinspre miazănoapte (în stânga sa).
Când intră ei zic:
Intra-voi în casa
Ta, închina-mă-voi în biserica Ta cea sfântă, întru frica Ta, Doamne,
povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta, pentru vrăjmaşii mei, îndreptează
înaintea Ta calea mea.
După ce intră în
altar, se duc înaintea Sfintei Mese şi fac trei metanii. Preotul sărută
Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi Sfânta Masă, în timp ce diaconul sărută
numai marginea dinspre sud-vest a Sfintei Mese
| 
