Rugăciunile dinaintea Împărtăşaniei
Cred,
Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu
celui viu, Care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care
cel dintâi sunt eu. Încă cred că Acesta este însuşi Preacurat Trupul Tău şi
Acesta este însuşi Scump Sângele Tău. Deci mă rog Ţie: Miluieşte-mă şi-mi
iartă greşelile mele cele de voie şi cele fără de voie, cele cu cuvântul sau
cu lucrul, cele întru ştiinţă şi întru neştiinţă. Şi mă învredniceşte, fără
osândă, să mă împărtăşesc cu Preacuratele Tale Taine, spre iertarea
păcatelor şi spre viaţa de veci. Amin.
Cinei Tale celei de taină, Fiul
lui Dumnezeu, astăzi, părtaş mă primeşte, că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi,
Taina Ta, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda, ci ca tâlharul mărturisindu-mă
strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, în împărăţia Ta.
Nu spre judecată sau spre
osândă să-mi fie mie împărtăşirea cu Sfintele Tale Taine, Doamne, ci spre
tămăduirea sufletului şi a trupului.
Preotul şi
diaconul se împărtăşesc, cu părticelele pe care le ţin în mâini, cu frică şi
cu toată evlavia, ştergându-şi după aceea mâna cu buretele deasupra
sfântului antimis.
Preotul, luând cu amândouă mâinile şi cu un acoperământ sfântul potir, se
împărtăşeşte de trei ori dintr-însul, zicând:
Preotul:
Mă împărtăşesc eu, robul lui Dumnezeu, preotul (N),
cu Cinstitul şi Sfântul Sânge al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului
nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor mele şi spre viaţa de veci.
Amin.
Apoi îşi
şterge preotul buzele sale şi sfântul potir cu aco perământul şi zice:
Preotul:
Iată S-a atins de buzele mele şi va şterge fărădelegile mele şi de păcatele
mele mă va curăţi.
Încă
ţinând sfântul potir cu un acoperământ, cheamă pe diacon, zicând:
Preotul:
Apropie-te, diacone.
Diaconul
vine, se închină şi zice:
Diacon:
Iată vin la nemuritorul Împărat.
Diaconul
ia cu stânga colţul liber al acoperământului şi îl aşează sub bărbie, iar cu
dreapta apucă de marginea pos tamentului sfântului potir, spre a înlesni
preotului lucrarea, iar preotul îl împărtăşeşte de trei ori, zicând:
Preotul:
Se împărtăşeşte robul lui Dumnezeu, diaconul (N),
cu Cinstitul şi Sfântul Sânge al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului
nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor sale şi spre viaţa de veci.
Şi
diaconul zice:
Diaconul:
Amin.
După ce
s-a împărtăşit diaconul, preotul zice:
Preotul:
Iată s-a atins de buzele tale şi va şterge fărădelegile tale şi de păcatele
tale te va curăţi.
Diaconul
îşi şterge apoi buzele şi sfântul potir cu acoperământul.
(Tipicul american) Când sunt mai mulţi credincioşi pregătiţi să se
împărtăşească, sfărâmă cu grijă cele două sfinte părţi NI şi KA în sfântul
potir. Părticica Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, a sfinţilor, a viilor
şi a morţilor nu se pun în potir ci se lasă pe sfântul disc, până ce se vor
cumineca toţi credincioşii. Când diaconul pune părticelele NI şi KA în
potir, zice:
(Tipicul românesc) Punând întâi părticelele NI şi KA una după alta în
sfântul potir, diaconul (sau dacă nu este diacon, preotul), zice:
Diaconul:
Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, unuia
Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă Învierea
Ta o lăudăm şi o slăvim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul
nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm sfintei
Învierii lui Hristos, că iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea.
Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire
răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.
(Tipicul
românesc) Când pune în sfântul potir părticica Născătoarei de Dumnezeu,
diaconul (dacă nu este diacon, preotul) zice:
Diaconul:
Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a
răsărit. Saltă acum şi te bucură, Sioane, iar tu, Curată, Născătoare de
Dumnezeu, veseleşte-te întru Învierea Celui născut al tău.
(Tipicul
românesc) Când pune în sfântul potir, părticelele pentru cele nouă cete ale
sfinţilor, diaconul (sau dacă nu este diacon, preotul) zice:
Diaconul:
O, Paştile cele mari şi preasfinţite, Hristoase! O, Înţelepciunea şi
Cuvântul lui Dumnezeu şi Puterea! Dă-ne nouă să ne împărtăşim cu Tine, mai
cu adevărat, în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale.
(Tipicul
românesc) Diaconul sau preotul trage după aceea uşor cu buretele miridele
pentru vii şi pentru morţi, şi le pune în sfântul potir, zicând:
Diaconul:
Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu Cinstit Sângele Tău,
pentru rugăciunile sfinţilor Tăi.
Diaconul
sau preoţii, ştergând apoi bine sfântul disc şi sfântul antimis, ia
părticelele rămase şi le pune în sfântul potir pe care după aceea îl
acoperă. Pune apoi pe sfântul disc Aerul, întocmit, apoi sfânta steluţă, iar
peste ea acoperământul. După aceea, preotul citeşte în taină rugăciunea de
mulţumire.
* Adesea,
predica se ţine acum.
|