Rugăciunea pentru
cei chemaţi
Preotul citeşte în taină:
Preotul:
Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce întru cele de sus locuieşti şi spre cei
smeriţi priveşti, Care ai trimis mântuire neamului omenesc pe Unul-Născut
Fiul Tău şi Dumnezeu, pe Domnul nostru Iisus Hristos, caută spre robii Tăi
cei chemaţi, care şi-au plecat grumajii înaintea Ta, şi-i învredniceşte pe
dânşii, la vremea potrivită, de baia naşterii celei de a doua, de iertarea
păcatelor şi de veşmântul nestricăciunii; uneşte-i pe dânşii cu sfânta Ta
sobornicească şi apostolească Biserică şi-i numără pe dânşii cu turma Ta cea
aleasă.
Preotul
zice ecfonisul în timp ce însemnează cruciş cu buretele deasupra sfântului
antimis. Apoi îl sărută şi îl pune la locul lui, sus în dreapta antimisului.
Preotul:
Ca şi aceştia împreună cu noi să slăvească preacinstitul şi de mare cuviinţă
numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor.
Strana:
Amin.
Diaconul
zice din mijlocul bisericii:
Diaconul:
Câţi sunteţi chemaţi, ieşiţi.
Iar de
este un al doilea diacon, zice şi acesta, dintre sfintele uşi:
Cei
chemaţi, ieşiţi.
Apoi
iarăşi diaconul, din mijlocul bisericii:
Câţi
sunteţi chemaţi, ieşiţi.
Diaconul,
dintre sfintele uşi:
Ca nimeni
dintre cei chemaţi (să nu rămână).
Dacă este
numai un singur diacon, ori de slujeşte preotul singur, preotul zice tot
dialogul:
Câţi
sunteţi chemaţi, ieşiţi.
Cei
chemaţi, ieşiţi.
Câţi
sunteţi chemaţi, ieşiţi.
Ca nimeni
dintre cei chemaţi (să nu rămână).
