Stăpâne
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce eşti izvorul vieţii şi al
nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută şi nevăzută, Fiul Tatălui Celui
fără de început, Cel ce eşti împreună-veşnic cu Dânsul şi împreună fără de
început, Care pentru multa bunătate, în zilele cele din urmă, ai purtat Trup
şi Te-ai răstignit, şi Te-ai jertfit pentru noi cei nemulţumitori şi
nerecunoscători şi cu Sângele Tău ai înnoit firea noastră cea stricată prin
păcat, Însuţi Împărate, Cel ce eşti fără de moarte, primeşte şi pocăinţa
mea, a păcătosului, şi pleacă urechea Ta către mine şi ascultă graiurile
mele, că am greşit, Doamne; greşit-am la cer şi înaintea Ta şi nu sunt
vrednic a căuta spre înălţimea slavei Tale. Că am mâniat bunătatea Ta,
călcând învăţăturile Tale şi neascultând poruncile Tale. Ci tu, Doamne, fără
răutate fiind, îndelung-răbdător şi mult-milostiv, nu m-ai dat pe mine să
pier cu fărădelegile mele, în tot chipul aşteptând întoarcerea mea. Că Tu ai
zis, Iubitorule de oameni, prin proorocul Tău: "Cu vrere nu voiesc moartea
păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu". Că nu vrei, Stăpâne, să
pierzi făptura mâinilor Tale, nici nu voieşti pierderea oamenilor, "ci vrei
ca toţi să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină". Pentru
aceasta şi eu, deşi sunt nevrednic cerului şi pământului şi acestei vieţi
trecătoare, pentru că m-am supus cu totul păcatului şi m-am făcut rob
dezmierdărilor şi am necinstit chipul Tău, dar fiind făptura şi zidirea Ta,
nu deznădăjduiesc de a mea mântuire, eu ticălosul, ci nădăjduind în
milostivirea Ta cea fără de margini, vin către Tine: Primeşte-mă deci şi pe
mine, Iubitorule de oameni Hristoase, ca pe desfrânata şi ca pe tâlharul, ca
pe vameşul şi ca pe fiul cel pierdut, şi ridică sarcina cea grea a păcatelor
mele, Cel ce ridici păcatul lumii şi tămăduieşti neputinţele oamenilor; Cel
ce chemi la Tine pe cei osteniţi şi împovăraţi şi le dai odihnă; Cel ce n-ai
venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, şi mă
curăţeşte de toată necurăţia trupului şi a sufletului. Învaţă-mă să
săvârşesc sfinţenie întru frica Ta, ca, întru curată mărturisirea cugetului
meu primind părticica Sfintelor Tale Taine, să mă unesc cu Sfântul Tău Trup
şi Sânge, şi să Te am pe Tine locuind şi petrecând întru mine împreună cu
Tatăl şi cu Sfântul Duh. Aşa, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să
nu-mi fie mie spre osândă împărtăşirea preacuratelor şi de viaţă
făcătoarelor Tale Taine, nici să ajung neputincios cu sufletul şi cu trupul,
împărtăşindu-mă cu nevrednicie; ci dă-mi, până la suflarea mea cea mai de pe
urmă, fără de osândă să primesc părticica Sfintelor Tale Taine, spre
împărtăşirea cu Duhul Sfânt, ca merinde pentru viaţa de veci şi răspuns
bineprimit la înfricoşătorul Tău scaun de judecată, ca şi eu, dimpreună cu
toţi aleşii Tăi, să fiu părtaş bunătăţilor Tale celor nestricăcioase, pe
care le-ai gătit, Doamne, celor ce Te iubesc pe Tine, întru care eşti
preaslăvit în vecii vecilor. Amin.
