Rugăciunea
din timpul cântării heruvimice
Preotul:
Nimeni din cei legaţi cu pofte şi cu desfătări trupeşti nu este vrednic să
vină, să se apropie, sau să slujească Ţie, Împăratul slavei; căci a sluji
Ţie este lucru mare şi înfricoşător chiar pentru puterile cele cereşti. Dar,
totuşi, pentru iubirea Ta de oameni cea negrăită şi nemăsurată, fără mutare
şi fără schimbare Te-ai făcut om, şi Arhiereu al nostru Te-ai făcut, şi, ca
un Stăpân a toate, ne-ai dat slujba sfântă a acestei jertfe liturgice şi
fără sânge; că singur Tu, Doamne Dumnezeul nostru, stăpâneşti cele cereşti
şi cele pământeşti, Care Te porţi pe scaunul heruvimilor, Domnul serafimilor
şi Împăratul lui Israel, Cel ce singur eşti Sfânt şi întru sfinţi Te
odihneşti. Deci pe Tine Te rog, Cel ce singur eşti bun şi binevoitor, caută
spre mine păcătosul şi netrebnicul robul Tău, şi-mi curăţeşte sufletul şi
inima de cugete viclene; şi învredniceşte-mă, cu puterea Sfântului Tău Duh,
pe mine, cel ce sunt îmbrăcat cu harul preoţiei, să stau înaintea sfintei
Tale mese acesteia şi să jertfesc sfântul şi preacuratul Tău Trup şi scumpul
Tău Sânge. Căci la Tine vin, plecându-mi grumajii mei şi mă rog Ţie: Să nu
întorci faţa Ta de la mine, nici să mă lepezi dintre slujitorii Tăi, ci
binevoieşte să-Ţi fie aduse darurile acestea de mine păcătosul şi
nevrednicul robul Tău. Că Tu eşti Cel ce aduci şi Cel ce Te aduci, Cel ce
primeşti şi Cel ce Te împarţi, Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă
înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului
şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
După ce
preotul a zis rugăciunea, el şi diaconul zic în taină cântarea heruvimică de
trei ori, făcând câte o închinăciune la fiecare sfârşit.
| 
