Rugăciunea
de mulţumire
Preotul:
Mulţumim Ţie, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Dătătorule de bine al
sufletelor noastre, că şi în ziua de acum ne-ai învrednicit pe noi de
cereştile şi nemuritoarele Tale Taine. Îndreptează calea noastră,
întăreşte-ne pe noi, pe toţi, întru frica Ta; păzeşte viaţa noas tră,
întăreşte paşii noştri, pentru rugăciunile şi mijlocirile măritei
Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria şi pentru ale tuturor
sfinţilor Tăi.
Preotul şi
diaconul îşi spală mâinile. Când se termină predica, se ridică perdeaua şi
se deschid sfintele uşi, iar diaconul, închinându-se o dată, primeşte
sfântul potir de la preot şi, stând între sfintele uşi, înalţă potirul şi
zice:
Diaconul:
Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi.
Strana:
Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului. Dumnezeu este Domnul şi
s-a arătat nouă!
În
Săptămâna Luminată strana cântă: Hristos a
înviat... (o
dată).
Întorcându-se spre sfântul altar, diaconul dă sfântul potir preotului.
Credincioşii se apropie, unul câte unul, să se împărtăşească cu Sfintele
Daruri. Preotul, stând cu faţa către ei şi ţinând în mâini sfântul potir,
zice rugăciunile dinaintea împărtăşaniei:
Preotul:
Cred, Doamne, şi mărturisesc..., Cinei Tale celei de taină..., Nu spre
judecată sau spre osândă...,
Credincioşii vin unul după altul cu umilinţă şi cu frică, închinându-se şi
ţinând mâinile strânse la piept. Preotul zice fiecăruia:
Preotul:
Se împărtăşeşte robul lui Dumnezeu (N)
cu Cinstitul şi Sfântul Trup şi Sânge al Domnului şi Dumnezeului şi
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor lui şi spre
viaţa de veci.
În timpul
împărtăşirii credincioşilor, strana cântă:
Trupul lui Hristos primiţi...,
Cinei Tale celei de taină...
sau alte cântări.
Strana:
Trupul lui Hristos primiţi şi din izvorul cel fără de moarte gustaţi.
Aliluia, aliluia, aliuluia!
Cei
împărtăşiţi îşi şterg buzele cu sfântul acoperământ şi sărută sfântul potir
închinându-se.
La
încheierea împărtăşirii credincioşilor, preotul, ţinând cu amândouă mâinile
sfântul potir (sau, de nu este nimeni de împărtăşit, luându-l de la diacon)
îi binecuvântează pe cre dincioşi cu sfântul potir şi zice
Preotul:
Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta.
Strana: Am
văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc; am aflat credinţa
cea adevărată, nedespărţitei Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit
pe noi.
De la
Paşti până la Înălţare: Hristos a înviat...
(o dată)
De
la Înălţare până la Rusalii: Înălţatu-Te-ai
întru mărire...
În
timpul cântării, preotul pune sfântul potir pe sfântul antimis şi diaconul
pune în sfântul potir celelalte părticele de pe sfântul disc.
Preotul tămâiază Sfintele Daruri de trei ori, zicând:
Preotul:
Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta.
Preotul dă
cădelniţa diaconului, care le ridică deasupra capului şi, trecând prin faţa
Sfintei Mese, se întoarce spre credincioşi arătându-le sfântul disc, apoi îl
duce la proscomidiar şi-l pune acolo.
Preotul se închină de trei ori în faţa Sfintei Mese şi zice în taină:
Preotul:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru...
Dacă nu
este diacon, preotul se închină de trei ori înaintea Sfintei Mese, ia
sfântul disc cu mâna stângă şi sfântul potir cu mâna dreaptă şi ţinând
sfântul potir deasupra sfântului disc, zice în taină:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru...
Sfârşindu-se de cântat la strană: Am văzut
Lumina cea adevărată..., preotul se întoarce
către credincioşi, zicând cu glas mare:
Preotul:
...totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana:
Amin.
Să se umple
gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca să lăudăm mărirea Ta; că ne-ai
învrednicit pe noi să ne împărtăşim cu sfintele, dumnezeieştile,
nemuritoarele, preacuratele şi de viaţă făcătoarele Tale Taine. Întăreşte-ne
pe noi întru sfinţenia Ta, toată ziua să ne învăţăm dreptatea Ta. Aliluia,
aliluia, aliluia!
În timpul
acestei cântări, preotul merge la proscomidiar şi pune sfântul potir acolo
(iar dacă nu este diacon, duce şi sfântul disc). Preotul cădeşte Sfintele de
trei ori, nezicând nimic. Diaconul, având capul acoperit, merge în faţa
sfintelor uşi şi zice ectenia (dacă nu este diacon, următoarea ectenie se
zice de către preot). Preotul se întoarce la Sfânta Masă şi strânge sfântul
antimis, începând cu partea de răsărit şi continuând cu cea de apus, cea de
miazăzi şi în urmă cea de miazănoapte.
