Rugăciunea Cântării celei Întreit-sfinte
Preotul:
Dumnezeule cel sfânt, Care întru sfinţi Te odihneşti, Cel ce cu glas
întreit-sfânt eşti lăudat de serafimi şi slăvit de heruvimi şi de toată
puterea cerească închinat; Cel ce dintru nefiinţă întru fiinţă ai adus
toate; Care ai zidit pe om după chipul şi asemănarea Ta şi cu tot harul Tău
l-ai împodobit; Cel ce dai înţelepciune şi pricepere celui ce cere, şi nu
treci cu vederea pe cel ce greşeşte, ci pui pocăinţa spre mântuire; Care
ne-ai învrednicit pe noi, smeriţii şi nevrednicii robii Tăi, şi în ceasul
acesta, a sta înaintea slavei sfântului Tău jertfelnic şi a-Ţi aduce
datorita închinare şi preaslăvire: Însuţi Stăpâne, primeşte şi din gurile
noastre, ale păcătoşilor, întreit-sfânta cântare şi ne cercetează pe noi
întru bunătatea Ta. Iartă-ne nouă toată greşeala cea de voie şi cea fără de
voie; sfinţeşte sufletele şi trupurile noastre şi ne dă nouă să slujim Ţie
cu cuvioşie în toate zilele vieţii noastre. Pentru rugăciunile Preasfintei
Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor care din veac au
bine-plăcut Ţie. Că sfânt eşti Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm,
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Preotul şi
diaconul se închină înaintea Sfintei Mese de fiecare dată când se cântă
Sfinte Dumnezeule...
La
Slavă... Şi acum...,
diaconul, de la locul lui, arătând cu orarul spre proscomidiar, zice către
preot:
Diaconul: Porunceşte, părinte.
Preotul
merge la proscomidiar îşi pleacă capul şi zice:
Preotul:
Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.
Apoi
diaconul arată către scaunul de sus şi zice:
Diaconul:
Binecuvântează, părinte, scaunul cel de sus.
Diaconul
rămâne în dreptul colţului sfintei mese. Preotul, se întoarce către Sfânta
Masă, apoi merge către scaunul cel de sus, zicând:
Preotul:
Binecuvântat eşti pe scaunul slavei împărăţiei Tale, Cel ce şezi pe
heruvimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preotul
stă cu faţa către credincioşi în dreapta scaunului de sus, locul din mijloc
fiind rezervat episcopului.
După Slavă... Şi acum...,
diaconul stând între sfintele uşi zice:
Diaconul:
Puternic.
Şi strana
cântă Sfinte Dumnezeule....
| 
