Rugăciunea
a patra, a Sfântului Simeon Metafrastul
Precum voi sta înaintea
înfricoşătorului şi nefăţarnicului Tău scaun de judecată, Hristoase
Dumnezeule, primind întrebare şi dând răspuns de relele ce am făcut, aşa şi
astăzi, mai înainte de a sosi ziua osândirii mele, stând la sfântul Tău
altar, înaintea Ta şi înaintea înfricoşătorilor şi sfinţilor Tăi îngeri,
fiind înduplecat de mărturia cugetului, pun înainte faptele mele cele rele
şi fărădelegile, dându-le pe faţă şi vădindu-le. Ci vezi, Doamne, smerenia
mea şi-mi iartă toate păcatele mele; vezi, că s-au înmulţit mai mult decât
perii capului meu fărădelegile mele. Căci ce rău n-am săvârşit? Ce păcat
n-am făcut? Ce rău nu mi-am închipuit în sufletul meu? Că iată şi cu faptele
am făcut desfrânare şi preadesfrânare, mândrie, trufie, batjocură, hulă,
vorbă deşartă, înfierbântare la râs, beţie, lăcomie a pântecelui, mâncare
fără măsură, răutate, pizmă, iubire de argint, iubire de avuţie, cămătărie,
iubire de mine însumi, iubire de mărire, hrăpire, nedreptate, agonisire de
ruşine, invidie, grăire de rău, fărădelege; toate simţirile şi toate
mădularele mi le-am întinat şi le-am stricat şi de nici o treabă le-am
făcut, ajungând cu totul sălaş diavolului. Şi ştiu, Doamne, că fărădelegile
mele au covârşit capul meu, dar mulţimea îndurărilor Tale este neasemănată,
şi mila bunătăţii Tale cea fără de răutate este nespusă şi nu este nici un
păcat care să biruiască iubirea Ta de oameni. Pentru aceasta, preaminunate
Împărate, fără de răutate Doamne, fă minunate milele Tale spre mine
păcătosul; arată-mi puterea bunătăţii Tale, arată-mi tăria milostivirii Tale
celei îndurate şi mă primeşte pe mine păcătosul, cel ce mă întorc;
primeşte-mă cum ai primit pe fiul cel pierdut, pe tâlharul şi pe desfrânata.
Primeşte-mă pe mine cel ce peste măsură Ţi-am greşit şi cu cuvântul şi cu
lucrul şi cu pofta cea fără de cale şi cu gândul cel dobitocesc. Şi precum
ai primit pe cei ce au venit în ceasul al unsprezecelea, care nimic vrednic
n-au lucrat, aşa mă primeşte şi pe mine, păcătosul; că mult am greşit şi
m-am spurcat şi am scârbit Duhul Tău cel Sfânt şi am mâniat milostivirea Ta
cea iubitoare de oameni, cu lucrul, cu cuvântul şi cu gândul, noaptea şi
ziua, pe faţă şi într-ascuns, cu voie şi fără de voie. Şi ştiu că vei pune
înaintea mea păcatele mele în acelaşi chip în care le-am făcut şi mă vei
întreba de cele ce cu ştiinţă, fără de iertare, am greşit. Ci, Doamne, nu cu
judecata Ta cea dreaptă, nici cu mânia Ta să mă mustri pe mine şi nici cu
urgia Ta sa mă pedepseşti. Miluieşte-mă, Doamne, că nu sunt numai
neputincios, ci şi zidirea Ta sunt. Că Tu, Doamne, ai întărit peste mine
frica Ta, dar eu am făcut răutate înaintea Ta. Ţie Unuia am greşit; dar Te
rog să nu intri la judecată cu robul Tău. Că de vei căuta la fărădelegi,
Doamne, Doamne, cine va putea sta înaintea Ta? Că eu sunt adâncul păcatului
şi nu sunt vrednic, nici în stare a căuta şi a privi înălţimea cerului, din
pricina mulţimii păcatelor mele, celor fără de număr; că toate lucrurile
rele şi închipuirile şi meşteşugirile diavoleşti, toată răutatea iadului,
îndemnurile spre păcat, dezmierdările şi alte patimi nenumărate n-au lipsit
de la mine. Căci, cu ce fel de păcate nu m-am stricat? De care rele n-am
fost prins? Tot păcatul l-am făcut, toată desfătarea neiertată am lăsat să
intre în sufletul meu. Netrebnic m-am făcut înaintea Ta, Dumnezeul meu, şi
înaintea oamenilor. Cine mă va ridica pe mine, cel ce am căzut întru atâtea
păcate rele? Doamne, Dumnezeul meu, spre Tine nădăjduiesc. De mai este
pentru mine nădejde de mântuire, de biruieşte iubirea Ta de oameni mulţimea
fărădelegilor mele, fii mie Mântuitor şi după îndurările şi milele Tale
slăbeşte, lasă, iartă toate câte am greşit Ţie; că s-a umplut de multe rele
sufletul meu şi nu aflu întru mine nădejde de mântuire. Miluieşte-mă,
Dumnezeule, după mare mila Ta, şi să nu-mi răsplăteşti mie după faptele
mele, ci întoarce-mă, sprijineşte-mă, izbăveşte sufletul meu de relele ce au
crescut într-însul şi de agonisirile lui cele cumplite. Miluieşte-mă pentru
mila Ta, ca unde s-a înmulţit păcatul să prisosească harul Tău, şi să Te
laud şi să Te slăvesc în toate zilele vieţii mele. Că Tu eşti Dumnezeul
celor ce se pocăiesc şi Mântuitorul celor ce greşesc şi Ţie slavă înălţăm,
împreună şi Părintelui Tău Celui fără de început şi Preasfântului şi bunului
şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
|
