Rugăciunea
a noua,
a
Sfântului Ioan Gură de Aur
Nu sunt vrednic, Stăpâne
Doamne, să intri sub acoperământul sufletului meu, ci de vreme ce Tu, ca un
iubitor de oameni, vrei să locuieşti întru mine, îndrăznind mă apropii.
Porunceşte-mi şi voi deschide uşile pe care Tu Însuţi le-ai zidit şi intră
cu iubirea Ta de oameni, pe care pururea o ai. Intră şi luminează cugetul
meu cel întunecat. Şi cred că aceasta vei face; că n-ai îndepărtat pe
desfrânata care a venit la Tine cu lacrimi, nici pe vameşul care s-a pocăit
nu l-ai alungat, nici pe tâlharul care a cunoscut împărăţia Ta, nu l-ai
izgonit, nici pe prigonitorul Pavel, care s-a pocăit, nu l-ai lăsat cum era;
ci pe toţi care au venit la Tine cu pocăinţă i-ai rânduit în ceata
prietenilor Tăi, cel ce singur eşti binecuvântat, totdeauna, acum şi în
vecii nesfârşiţi. Amin.
| 
