Înveşmântarea
diaconului
Apoi diaconul
îşi ţine veşmintele în mâna dreaptă, şi merge la preot plecându-şi capul şi
zice
Diaconul:
Binecuvântează, părinte, stiharul dimpreună cu orarul şi mânecuţele.
Preotul,
binecuvântând, zice:
Preotul:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna acum şi pururea şi în vecii
vecilor.
Diaconul:
Amin.
Diaconul sărută
mâna dreaptă a preotului şi se îmbracă în stihar, zicând:
Diaconul:
Bucura-se-va sufletul meu întru Domnul că m-a îmbrăcat în veşmântul
mântuirii şi cu haina veseliei m-a împodobit; ca unui mire mi-a pus cunună
şi ca pe o mireasă m-a împodobit cu podoabă.
Sărutând semnul
Sfintei Cruci de pe orar şi punându-l pe umărul stâng zice:
Diaconul:
Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot! Plin este Cerul şi pământul de slava Ta!
Osana întru înălţime! Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului!
Osana întru înălţime!
Apoi se îmbracă
complet cu orarul. După aceasta ia mânecuţa dreaptă, sărută semnul Sfintei
Cruci de pe ea şi o pune la mână zicând:
Diaconul:
Dreapta Ta, Doamne, s-a preaslăvit întru tărie; mâna Ta cea dreaptă, Doamne,
a sfărâmat pe vrăjmaşi şi cu mulţimea slavei Tale ai zdrobit pe cei
potrivnici.
Apoi luând
mânecuţa stângă sărută semnul Sfintei Cruci de pe ea şi zice:
Diaconul:
Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit; înţelepţeşte-mă şi mă voi învăţa
poruncile Tale.
Diaconul merge
la proscomidiar şi pune sfântul disc în stânga lui, potirul în dreapta şi pe
celelalte la îndemână. Îl aşteaptă pe preot.
