Ieşirea cu
Cinstitele Daruri
Diaconul:
Pe voi pe toţi, dreptmăritorilor creştini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu
întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana:
Amin. (Acum şi la următoarele ectenii de
cerere)
Al
doilea diacon, mergând înaintea primului diacon, se opreeşte în faţa icoanei
Sfintei Fecioare. Primul dintre diaconi intra în altar şi stă în dreapta,
aşteptându-l pe preot să intre cu Sfântul Potir. Când preotul intră în
altar, al doilea diacon îl cădeşte şi apoi intră şi el prin uşa dinspre
miazănoapte. Înainte de a intra în altar, preotul zice următoarele ectenii
de cerere:
Preotul:
Pe Prea Fericitul Părintele nostru (N),
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şpe (Înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-)
Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N)ţ,
să-l pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.
Pe
(aici se pomeneşte Cârmuirea ţării, după îndrumările
Sfântului Sinod),
să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.
Pe fraţii noştri: preoţi,
ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi şi monahii şi pe toţi cei din
clerul bisericesc să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru înpărăţia Sa.
Pe adormiţii întru fericire
patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, Miron, Nicodim, Justinian şi Iustin,
să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.
Pe fericiţii şi pururea
pomeniţii ctitori ai sfântului locaşului acestuia şi pe alţi ctitori,
miluitori şi făcători de bine, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru
împărăţia Sa.
Pe ostaşii români căzuţi pe
câmpurile de luptă pentru apărarea ţării, să-i pomenească Domnul Dumnezeu
întru împărăţia Sa.
Pe cei ce au adus aceste daruri
şi pe cei pentru care s-au adus, vii şi morţi să-i pomenască Domnul Dumnezeu
întru împărăţia Sa.
Pe toţi cei adormiţi din
neamurile noastre, strămoşi, moşi, părinţi, fraţi, surori şi pe toţi cei
dintr-o rudenie cu noi, pe fiecare după numele său, să-i pomenească Domnul
Dumnezeu întru împărăţia Sa.
Nu se
citesc acum pomelnice.
Întâiul dintre preoţi zice, făcând semnul Sfintei Cruci cu potirul spre
credincioşi:
Preotul:
Şi pe voi pe toţi, dreptmăritorilor creştini, să vă pomenească Domnul
Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana:
Amin.
Strana
cântă mai departe cântarea heruvimică de la Ca
pe Împăratul... până la sfârşit.
Strana:
...Ca pe Împăratul tuturor, să primim pe Cel înconjurat în chip nevăzut de
cetele îngereşti. Aliluia, aliluia, aliluia.
Când
preoţii intră în altar, întâiul dintre diaconi zice către preotul care duce
sfântul potir:
Diaconul:
Preoţia ta să o pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.
Preotul
zice către diacon:
Preotul:
Diaconia ta să o pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna,
acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Diaconul:
Amin.
Şi pune
sfântul potir pe antimis şi ia sfântul disc de la diacon, îl aşează pe
Sfânta Masă în stânga sfântului potir, întocmai ca la proscomidiar, zicând:
Preotul:
Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu
curat înfăşurându-l şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus.
În mormânt
cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe
scaun împreună cu Tatăl şi cu Duhul ai fost, Hristoase, toate umplându-le,
Cel ce eşti necuprins.
Ca un
purtător de viaţă şi mai înfrumuseţat decât raiul cu adevărat şi decât toată
cămara împărătească mai luminat s-a arătat, Hristoase, mormântul Tău,
izvorul învierii noastre.
Se închid
sfintele uşi şi perdeaua lor. Preotul ia aco-perămintele de pe sfântul disc
şi de pe sfântul potir, le pune pe Sfânta Masă. După ce a luat Aerul de pe
umerii diaconului, îl cădeşte, apoi îl aşează peste Cinstitele Daruri,
zicând:
Preotul:
Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu
curat înfăşurându-l şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus.
Luând
cădelniţa, preotul cădeşte Cinstitele Daruri de trei ori, zicând:
Preotul:
Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile
Ierusalimului.
Diaconul:
Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot, atunci vor
pune pe altarul Tău viţei.
Preotul dă
înapoi cădelniţa. Plecându-şi capul, zice către diacon:
Preotul:
Pomeneşte-mă, frate şi împreună-slujitorule.
Diaconul:
Preoţia ta să o pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.
Apoi
diaconul îşi pleacă capul şi ţinând orarul cu trei degete ale mâinii drepte,
zice:
Diaconul:
Roagă-te pentru mine, părinte.
Preotul:
Duhul Sfânt să vină peste tine şi puterea Celui preaînalt să te umbrească.
Diaconul:
Acelaşi Duh să lucreze împreună cu noi în toate zilele vieţii noastre.
Pomeneşte-mă, părinte.
Preotul îl
binecuvântează pe diacon şi zice:
Diaconul:
Să te pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi
pururea şi în vecii vecilor.
Diaconul:
Amin.
Diaconul
sărută dreapta preotului, iese prin uşa dinspre miazănoapte şi mergând la
locul cel obişnuit, înaintea sfintelor uşi, zice:
Diaconul:
Să plinim rugăciunea noastră Domnului.
Strana:
Doamne miluieşte. (Acum şi la urmă toarele
ectenii de cerere)
Diaconul:
Pentru Cinstitele Daruri ce sunt puse înainte, Domnului să ne rugăm.
Pentru sfântă biserica aceasta
şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră
într-însa, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să fim izbăviţi noi
de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.
Apără, mântuieşte, miluieşte şi
ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.
După
aşezarea Cinstitelor Daruri pe Sfânta Masă, diaconul îşi urmează ectenia, în
timp ce preotul zice în taină Rugăciunea punerii-înainte.
Dacă sunt mai mulţi preoţi, Sărutul Păcii poate să înceapă în timpul acestei
ectenii de cerere.
Diaconul:
Ziua toată desăvârşită, sfântă, în pace şi fără de păcat, la Domnul să
cerem.
Strana:
Dă Doamne. (Acum şi la următoarele ectenii de
cerere)
Diaconul:
Înger de pace, credincios îndreptător, păzitor al sufletelor şi al
trupurilor noastre, la Domnul să cerem.
Milă şi
iertare de păcatele şi de greşelile noastre, la Domnul să cerem.
Cele bune
şi de folos sufletelor noastre şi pace lumii, la Domnul să cerem.
Cealaltă
vreme a vieţii noastre în pace şi întru pocăinţă a o săvârşi, la Domnul să
cerem.
Sfârşit
creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace şi răspuns bun
la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, să cerem.
Pe
Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu
Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim.
Strana:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Diaconul:
Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu
să o dăm.
Strana:
Ţie, Doamne.