Ectenia de
mulţumire
Diaconul:
Drepţi, primind dumnezeieştile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele,
cereştile şi de viaţă făcătoarele, înfricoşătoarele lui Hristos Taine, cu
vrednicie să mulţumim Domnului.
Strana: Doamne
miluieşte.
Diaconul: Apără,
mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.
Strana: Doamne
miluieşte.
Diaconul: Ziua toată
desăvârşită, sfântă, în pace şi fără de păcat cerând, pe noi înşine şi unii
pe alţii şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu, să o dăm.
Strana: Ţie, Doamne.
Diaconul
merge înaintea icoanei Mântuitorului şi aşteaptă acolo cu capul plecat, până
la sfârşitul rugăciunii amvonului.
Preotul face cruce peste sfântul antimis cu Sfânta Evanghelie, zicând
ecfonisul:
Preotul:
Că Tu eşti sfinţirea noastră şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Aşează
Sfânta Evanghelie pe Sfânta Masă, aşa cum era la începutul Sfintei
Liturghii.
Strana:
Amin.
Preotul,
având capul acoperit şi privind spre credincioşi zice:
Preotul:
Cu pace să ieşim.
Strana:
Întru numele Domnului.
Diaconul:
Domnului să ne rugăm.
Strana:
Doamne miluieşte.
Preotul,
luându-şi Liturghierul, iese prin sfintele uşi, merge în mijlocul bisericii,
face o închinăciune către altar şi zice rugăciunea amvonului.
