Cântarea
heruvimică
Preotul: Noi, care pe heruvimi cu taină închipuim şi făcătoarei de viaţă
Treimi întreit-sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească să o
lepădăm...
Diaconul: ...Ca pe
Împăratul tuturor, să primim pe Cel înconjurat în chip nevăzut de cetele
îngereşti. Aliluia, aliluia, aliluia.
Şi de nu
s-a făcut mai înainte acoperirea Cinstitelor Daruri la proscomidiar, se face
acum. Se ridică apoi perdeaua şi se deschid sfintele uşi. Diaconul dă
cădelniţa preotului, şi, luând o lumânare aprinsă merge înaintea preotului
care tămâiază Sfânta Masă împrejur, altarul tot şi ieşind prin sfintele uşi,
tămâiază icoanele şi pe credincioşi. Preotul zice în taină Psalmul 50 până
la versul Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit....
Dacă este timp el poate zice şi alte tropare de umilinţă. Întorcându-se la
Sfânta Masă, preotul dă cădelniţa diaconului. Amândoi fac apoi două
închinăciuni înaintea Sfintei Mese, zicând:
Preotul:
Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul şi mă miluieşte.
După aceea
preotul sărută sfântul antimis, Sfânta Cruce şi Sfânta Masă. Diaconul sărută
numai Sfânta Masă. Mai fac apoi amândoi o închinăciune şi se întorc
plecându-se, dintre sfintele uşi, către credincioşi. Merg după aceea la
proscomidiar şi închinându-se de trei ori, zic:
Dumnezeule
curăţeşte-mă pe mine păcătosul şi mă miluieşte.
Diaconul:
Ridică, părinte.
Preotul,
luând Aerul îl pune pe umerii diaconului, zicând:
Preotul:
Ridicaţi mâinile voastre la cele sfinte şi binecuvântaţi pe Domnul.
El dă
sfântul disc diaconului, care îl ţine în dreptul frunţii. Preotul însuşi ia
sfântul potir. Diaconul iese înaintea preotului prin uşa dinspre miazănoapte
făcând Ieşirea cu Cinstitele Daruri sau Vohodul. Dacă sunt doi diaconi,
preotul pune mai întâi pe umerii celui de al doilea un Aer, dându-i apoi
cădelniţa. Al doilea diacon merge înaintea diaconului întâi. Iar de slujeşte
numai preotul, face el singur Vohodul, având Aerul pe umeri, potirul în mâna
dreaptă şi discul în mâna stângă.
Când sunt mai mulţi preoţi şi diaconi, cel dintâi dintre preoţi, împreună cu
diaconii, se pleacă către credincioşi. Apoi vin şi ceilalţi preoţi începând
de la cei cu rang mai mare, care se închină după rânduială şi vin în faţa
proscomidiarului, având în mâna dreaptă fiecare câte o sfântă cruce, şi, la
nevoie, chiar cartea Dumnezeieştii Liturghii. Preotul care a făcut
Proscomidia poartă copia şi linguriţa. Şi fac Vohodul, mergând unul după
altul în urma preotului celui dintâi şi când ajung în mijlocul bisericii, se
întorc cu faţa spre apus. Când nu sunt diaconi, atât sfântul disc cât şi
sfântul potir se iau de către întâiul dintre preoţi.
Ieşind deci din sfântul altar,
întâiul dintre diaconi zice cu glas mare: