Axionul
Născătoarei de Dumnezeu
La
praznicele împărăteşti, axionul poate fi altul.
Strana:
Cuvine-se cu adevărat să te fericim Născătoare de Dumnezeu, cea pururea
fericită şi prea nevinovată şi maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai
cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii,
care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul l-ai născut, pe tine cea cu
adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.
Înainte de
terminarea Axionului Născătoarei de Dumnezeu se săvârşeşte sfinţirea
anafurei. Luând de la diacon vasul cu anafură, preotul îl atinge de sfântul
disc şi de sfântul potir, zicând în taină:
Preotul: Binecuvântată este anafura sfinţilor Tăi, Doamne, totdeauna,
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Trebuie
ştiut că: anfura se taie de obicei din prescura din care s-a scos Sfântul
Agneţ. Dacă sunt credincioşi mulţi şi nu ajunge numai o prescură, se poate
tăia şi prescura a doua, din care s-a scos părticica întru cinstea şi
pomenirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Prin urmare, aceste două
prescuri trebuie să fie întregi şi mai mari decât celelalte.
Preotul continuă:
Preotul:
Pentru Sfântul Ioan Proorocul, Înaintemergătorul şi Botezătorul, pentru
Sfinţii măriţii şi întru tot lăudaţii Apostoli, pentru Sfântul (N),
a cărui pomenire o săvârşim, şi pentru toţi sfinţii Tăi; cu ale căror
rugăciuni, cercetează-ne pe noi, Dumnezeule. Şi pomeneşte pe toţi cei
adormiţi întru nădejdea învierii şi a vieţii celei de veci şi-i odihneşte pe
dânşii, Dumnezeul nostru, acolo unde străluceşte lumina feţei Tale.
Încă Te
rugăm: Pomeneşte, Doamne, pe toţi episcopii ortodocşi, care drept învaţă
cuvântul adevărului Tău, toată preoţimea, cea întru Hristos diaconime şi tot
cinul preoţesc şi monahicesc.
Încă aducem
Ţie această slujbă duhovnicească pentru toată lumea, pentru sfânta
sobornicească şi apostolească Biserică; pentru cei ce în curăţie şi în viaţă
cinstită vieţuiesc, pentru (aici se pomeneşte
cârmuirea ţării, după îndrumările Sfântului Sinod).
Dă lor, Doamne, paşnică ocârmuire, ca şi noi, întru liniştea lor, viaţă
paşnică şi netulburată să trăim, în toată cucernicia şi curăţia.
Dacă este
timp, preotul citeşte încet pomelnicele viilor şi morţilor. Pentru cei vii
zice:
Pentru
mântuirea şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu (N).
Iar pentru cei
morţi zice:
Pentru iertarea păcatelor şi odihna sufletelor robilor lui Dumnezeu (N),
în loc luminat, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea;
odihneşte-i, Dumnezeul nostru, şi-i sălăşluieşte pe dânşii unde străluceşte
lumina feţei Tale.
Acum
preotul şi diaconul se spală pe mâini. După terminarea axionului Născătoarei
de Dumnezeu, preotul spune cu glas tare:
Preotul:
Întâi pomeneşte, Doamne, pe Prea Fericitul Părintele nostru (N),
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şpe (Înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-)
Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N)ţ,
pe care-l dăruieşte sfintelor Tale biserici în pace, întreg, cinstit,
sănătos, îndelungat în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău.
Strana: Pe toţi şi pe
toate.
Diaconul
pomeneşte încet la proscomidiar pomelnicul bisericii pentru cei vii. Preotul
se roagă în taină:
Preotul:
Adu-Ţi aminte, Doamne, de oraşul (sau: de satul, sau: de sfânt
locaşul) acesta, în care vieţuim şi de toate oraşele şi satele şi de cei ce
cu credinţă vieţuiesc într-însele. Adu-Ţi aminte, Doamne, de cei ce
călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer, de cei bolnavi, de cei ce pătimesc,
de cei robiţi şi de mântuirea lor. Adu-Ţi aminte, Doamne, de cei ce aduc
daruri şi fac bine în sfintele Tale biserici, şi îşi aduc aminte de cei
săraci; şi trimite peste noi toţi milele Tale.
Cu glas
tare preotul spune următorul ecfonis:
Preotul:
Şi ne dă nouă, cu o gură şi cu o inimă, a slăvi şi a cânta preacinstitul şi
de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Diaconul
înconjoară Sfânta Masă spre colţul din stânga plecându-şi capul şi preotul
îl binecuvântează. Apoi diaconul iese prin uşa dinspre miazănoapte, mergând
în mijlocul bisericii pentru rostirea ecteniei.
Strana:
Amin.
Preotul,
stând în dreptul sfintelor uşi se întoarce către cre dincioşi şi,
binecuvântându-i cu mâna, zice ecfonisul:
Preotul:
Şi să fie milele marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu
voi cu toţi.
Strana:
Şi cu duhul tău.
Se lasă
perdeaua.
