Viata crestina pe teritoriul tarii noastre in prima jumatate a sec. al V-lea
Alaturi de relatiile comerciale, de sistemul
relatiilor de productie asemanator celui romanobizantin,legaturile
culturale dintre tinuturile Dunarii de Jos si diferitele centre
bizantine in frunte cu Constantinopolul, au jucat in prima jumatate a
sec. al V-lea un prim rol in pastrarea continuitatii civilizatiei
romano-bizantine pe teritoriul tarii noastre. In acest context factorul
principal a fost Biserica crestina prin reprezentantii sai. Crestinismul
gasise adepti pe teritoriul tarii noastre, mai precis in provincia
Scythia Minor, inca din primele secole dupa Hristos. Cea mai buna dovada
in acest sens o constituie insusi faptul ca in momentul in care
Diocletian a dezlantuit crunta sa persecutie din anii 303-304, in
Dobrogea au "aparut numerosi crestini, cei mai multi din randul
soldatilor, refuzand sa jertfeasca zeilor si sa participe la cultul
imparatului". Cu acest prilej, textele martirologiilor crestine
inregistreaza un mare numar de martiri in mai multe cetati din Scythia
Minor.
Viata crestina din Scythia Minor de alta data poate
fi reconstituita foarte bine nu numai din actele martirice, dar si din
numeroasele urme arheologice cu caracter crestin, scoase la iveala in
diferite parti ale Dobrogei. Vestigiile paleocrestine din Dobrogea pot
fi impartite in: inscriptii funerare, obiect de cult si bazilici, toate
contribuind la cunoasterea vietii crestine in fosta provincie romanasi
apoi romano-bizantina din Scythia Minor. Sunt cunoscute pana in prezent
peste 70 de inscriptii crestine din sec. IV-VI, mai ales pe monumente
funerare. Mai mult de jumatate provin de la Tomis, metropola provinciei,
iar restul de la Histria, Callatis (Mangalia), Axiopolis (Hinog, langa
Cernavoda), Tropaeum Traiani (Adamclisi), Dinogetia (Garvan), Ulmetum
(Pantelimon, jud. Constanta) etc. Aproape un sfert dintre acestea sunt
in limba latina, iar restul in limba greaca vorbita mai ales de
populatia din centrele urbane de pe tarmul Marii Negre. Dintre cele de
limba greaca amintim mai intai blocul de calcar cioplit in forma de
masa, descoperit intr-o camera funerara din zona fostei gari Constanta.
Blocul este rupt in doua bucati mari, in sensul inaltimii, avand pe
partea dinainte, in marginea proeminenta de sus, textul unei inscriptii
pe doua randuri. Inscriptia este inchinata "fericitului Timotei",
probabil fostul episcop de Tomis din prima jumatate a sec. al V-lea, de
catre un oarecare Dinias, care fiind de curand luminat prin Taina
Botezului, a primit numele Emanuel.
Crestinismul in Scythia Minor este atestat si de
bazilici paleocrestine uneori impozante, atestate in marile centre ca
Tomis, Tropaeum Traiani, Callatis, Histria. La Tomis au fost descoperite
patru bazilici, dintre care una este cea mai mare din Dobrogea,
prevazuta cu altar, naos cu trei nave si pronaos; la Tropeum Traiani,
cetate intemeiata de Traian, refacuta ulterior de Constantin cel Mare si
Liciniu, au fost descoperite cinci bazilici apartinand secolelor V-VI.
Intre bazilicile scoase la iveala prin sapaturile argeologice de la
Histria, se remarca bazilica cu cripta din sec. V-VI, formata din
narthex, trei nave separate prin doua randuri de coloane si o absida
semicirculara, la rasarit corespunzand navei din mijloc.
Considerata drept o raritate nu numai pentru
teritoriul Dobrogei, ci si pentru intreaga Peninsula Balcanica, bazilica
paleocrestina de tip sirian descoperita la Callatis se distinge de
restul prin trei elemente: orientarea altarului spre sud, lipsa absidei
si plasarea laterala a atriumului si nu longitudinal, in continuarea
naosului sau a narthexului. Prezenta acestei bazilici de tip sirian la
Callatis trebuie pusa in legatura nu numai cu o eventuala influenta
orientala, ci chiar cu prezenta unor sirieni in acesta colonie greceasca
din Scythia Minor. Trebuie precizat ca la toate aceste cateva bazilici
mentionate, s-au descoperit si felurite piese sculpturale (capiteluri de
coloane, placi de balustrada), toate decorate cu cruci, romburi si alte
motive ornamentale crestine. Multimea bazilicilor ne arata clar ca in
Scythia Minor pulsa o intensa viata religioasa stimulata indeosebi de
influentele venite din Imperiu. De asemenea, numeroasele edificii
crestine nu puteau fi realizate fara existenta unei organizari
bisericesti temeinice. Astfel din punct de vedere ierarhic, Biserica era
condusa de un singur episcop cu resedinta la Tomis, capitala
provinciei. Episcopul de Tomis depindea direct de Bizant, fapt care a
contribuit din plin la intarirea legaturilor culturale intre metropola
Scytiei si capitala Imperiului.
Scaunul episcopal de la Tomis a beneficiat in prima
jumatate a sec. al V-lea de personalitati bisericesti marcante. Cel mai
renumit a fost Teotim I, om de aleasa cultura, admirat de contemporani
pentru scrierile si viata sa, pentru atitudinea pe care a avut-o in
favoarea Sfantului Ioan Gura de Aur, la Constantinopol, unde acesta era
acuzat de origenism. Sozomen ne relateaza ca Teotim era admirat in
propria tara chiar de hunii din regiunea Dunarii, care nu se sfiau sa-l
numeasca pentru virtutile sale "zeul romanilor". Nu se cunoaste cu
exactitate contextul in care episcopul Teotim I a ajuns sa poarte
legaturi cu patriarhul Constantinopolului, Sfantul Ioan Gura de Aur. Se
pare ca Teotim a secondat cu mult succes opera misionara a Sf. Ioan in
regiunile de la Dunarea de Jos. Intre cei doi a existat o prietenie
sincera demonstrata in pozitia pe care episcopul tomitan a avut-o fata
de uneltirile lui Teofil al Alexandriei. Acesta impreuna cu Epifanie al
Salaminei, il acuza pe marele ierarh al capitalei Imperiului de
origenism, sentinta careia unii i se opuneau. Printre acestia era si
Teotim, care s-a adresat lui Epifanie cu urmatoarele cuvinte: "Eu
Epifanie, nu vreau sa necinstesc pe acela care a adormit demult in chip
frumos si nu indraznesc sa savarsesc o blasfemie, codamnand lucruri pe
care cei dinaintea noastra nu le-au inlaturat, mai ales castiau ca in
cartile lui Origen nu se afla nici o invatatura rea". Imediat a adaugat:
"Cei ce spun acestea uita ca insulta chiar textele sacre ale Sf.
Scripturi, despre care trateaza aceste carti. Acestea a raspuns lui
Epifanie, Teotim cel vestit pentru evlavia si sfintenia vietii",
precizeaza Sozomen.
Succesorul lui Teotim I, Timotei a urmat exemplul
predecesorului sau fiind citat printre participantii la lucrarile
Sinodului al III-lea Ecumenic de la Efes, semnand cele 12 Anatematisme
ale Sfantului Chiril al Alexandriei, precum si sentinta de condamnare a
lui Nestorie. Tot pentru aceasta perioada mai trebuie amintiti:
episcopul Ioan, aprig adversar al nestorianismului si monofizismului si
teologul Sf. Ioan Cassian cel care a dat primele reguli monahale din
Apus.
Cu tot acest dinamism, legaturile tarii noastre cu
Imperiul romano-bizantin au fost tulburate de prezenta popoarelor
migratoare. Descoperirile arheologice de la Sucidava au aratat ca
incepand cu epoca marilor expeditii de jaf ale lui Attila, cordonul
strategic format de cetatile de pe malul nordic al Dunarii au avut mult
de suferit. S-a emis la un moment dat ipoteza lichidarii stapanirii
romane nord-dunarene in urma invaziilor din prima jumatate a sec. al
V-lea. Distrugerea Sucidavei este plasata in timpul domniei lui Teodosie
al II-lea, probabil in campania lui Attila din 447.
Reinstalarea si refacerea fortei militare bizantine
la Dunarea de Jos se va face dupa prabusirea Imperiului hunic din 454,
dar mai ales in urma politicii de refacere economicasi de reconstructie
initiata de imparatul Anasstasius I (491-518). Astfel romanitatea
nord-dunareana se va mentine, subliniind pregnant concluzia fundamentala
casi Bizantul s-a aflat la baza originii civilizatiei medievale
romanesti de mai tarziu.
|