Arhiva ortodoxa

Firea energica a lui Vasile al II-lea Bulgaroctonul, la care s-au asociat concesiunile concrete

facute diverselor obiceiuri locale sau sprijinul ferm al Bisericii bulgare pentru a arata ca anexarea Bulgariei este o reusita, nu au adus linistea mult asteptata in Balcani. Astfel, in secolul al XI-lea, incursiunile bulgare amenintau zonele de campie din aceasta zona. La mijlocul secolului al XI-lea, si-au facut aparitia noi popoare nomade: este vorba despre pecenegi si cumani, veniti din stepele Asiei Centrale si care stationau acum pe malul stang al Dunarii. La inceputul domniei lui Alexios I Comnenul, pecenegii au atacat in repetate randuri si au ajuns aproape de coastele Marii Egee. In 1090 ei se aflau aproape de Constantinopol, iar prin alianta cu emirul turc de Smirna, au atacat orasul pe mare. In aceste conditii, imparatul a chemat in ajutor pe cumani, iar pe 29 aprilie 1091, la poalele muntelui Lebunion, pecenegii au fost infranti. In 1094, cumanii sunt si ei dispersati astfel incat frontierele danubiene au cunoscut o perioada de calm pana in 1122.