Saul (numele purtat de Pavel inainte de convertire), s-a nascut in orasul Tars, capitala provinciei Cilicia. A primit in familie si in scoala de la sinagoga o buna educatie dupa traditia riguroasa a iudaismului.
Traind in mediu de limba si cultura greaca, Saul le-a cunoscut in chip firesc si le-a insusit intr-o masura in care nu le poseda nici unul din ceilalti Apostoli. Pe langa cultura elenista, el avea din familie dreptul de cetatean roman. Ambele calitati au avut mare importanta in activitatea lui misionara.
Saul a mers la Ierusalim, la scoala rabinica a invatatului Gamaliel.
Saul nu l-a cunoscut direct pe Iisus Hristos. Pe vremea activitatii publice a Mantuitorului, el terminase studiile la Gamaliel si traia in orasul sau natal, Tars, unde era probabil rabin. La Ierusalim, l-a readus poate vestea marii miscari produse de predica Apostolilor. In istorie el apare ca persecutor, fiind cunoscut cu numele de Saul; la uciderea lui Stefan el pazea hainele iudeilor care l-au ucis cu pietre, in prigoana inceputa dupa aceea impotriva crestinismului.
Convertirea
Cu scrisori de imputernicire de la marele preot catre comunitatea iudaica din Damasc si cu o garda data de sinedriu, Saul porneste spre importantul oras sirian, asezat la vreo 200 km spre nord-est de Ierusalim. Pe acest drum de persecutor, aproape de Damasc, are loc convertirea lui la crestinism, prin aparitia, ziua, in amiaza mare, intr-o lumina stralucitoare, a lui Iisus Hristos (Fapte IX si XX). Astfel, din prigonitorul Saul, a devenit Apostolul Pavel al lui Hristos. Este dus in Damasc, unde va primi botezul de la preotul Anania. El intra astfel in cadrul comunitatii crestine si incepe indata lucrul sau de "vas ales", de Apostol "chemat", marturisind in sinagoga pe Hristos "ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu" (Fapte IX, 20).
Prima calatorie misionara a Sfantului Pavel (45-48)
Dupa primirea botezului la Damasc si retragerea sa in Arabia, ajunge la Ierusalim, unde a fost introdus in cercul Apostolilor de Barnaba, crestin-iudeu, originar din insula Cipru. Amenintat la Ierusalim de iudeii elenisti, s-a retras la Cezareea, apoi la Tars, de unde a fost chemat la Antiohia de Barnaba pentru misiune intre neamuri. Dupa ce merg impreuna la Ierusalim cu o colecta, se reintorc la Antiohia si intreprind prima calatorie misionara, intre anii 45-48, luand cu ei si pe Ioan Marcu (Fapte XIII-XIV).
Sinodul de la Ierusalim din anul 50
In cadrul comunitatii din Antiohia apare disputa despre valabilitatea Legii mozaice sau disputa despre respectarea ceremoniilor iudaice in Biserica.
In cadrul sinodului au hotarat, in numele Sfantului Duh, sa nu se impuna crestinilor dintre neamuri "jugul" Legii mozaice, ci ei sa se fereasca "de cele jertfite idolilor, de sange, de animalele sugrumate si de desfranare" (Fapte XV, 29). Primirea si observarea Legii iudaice nu era deci obligatorie pentru crestinii dintre pagani.
A doua calatorie misionara (51-54)
Sfantul Apostol Pavel merge impreuna cu Sila in cea de-a doua calatorie misionara.
In cetatea culturii elene, Pavel a tinut o cuvantare inaintea Areopagului. Laudand cucernicia atenienilor fata de zei, Sfantul Pavel le spune: "strabatand cetatea voastra si privind locurile, voastre de inchinare, am aflat si un altar pe care s-a scris : Dumnezeului celui necunoscut. Deci Cel pe care voi, necunoscandu-L, il cinstiti, pe Acela il vestesc voua" (Fapte XVII, 23). In urma cuvantarii sale din Areopag, Pavel a convertit la crestinism un numar de greci, intre care se aflau Dionisie Areopagitul, dupa traditie, primul episcop al Atenei, o femeie cu numele Damaris si altii impreuna cu ei (Fapte XVII, 34).
Mai indelungata si mai rodnica a fost activitatea Sfantului Apostol Pavel la Corint, unde a lucrat intens cu sotii iudeo-crestini Aquila si Priscilla, timp de un an si jumatate, pe care i-a intalnit aici in anul 52. La Corint, a convertit pe Crispus, mai marele sinagogii, si multi altii dintre greci.
Din Corint, a scris Apostolul Pavel primele sale epistole, pe cele doua catre Tesaloniceni.
A treia calatorie misionara (54-58)
Sfantul Pavel a intreprins a treia calatorie misionara, intre anii 54-58. El a vizitat mai intii comunitatile crestine infiintate in Galatia si Frigia si s-a oprit apoi la Efes pentru doi ani si jumatate. Pavel ajunge in Macedonia, iar de aici in Iliria, cum spune in Epistola catre Romani XV, 19, iar din Iliria la Corint, de unde a scris Epistola catre Romani. Trecind din nou prin Macedonia, ocolind Efesul, s-a oprit la Milet. De la Milet, a plecat pe mare la Cezareea Palestinei, si de aici a ajuns la Ierusalim in anul 58; aducnd cu sine colecta facuta pentru saracii din Ierusalim in Grecia si Macedonia. Este tinut in inchisoare doi ani, intre 58 si 60, de procuratorul Felix. Pavel se apara inaintea noului procurator Festus si a regelui Irod Agripa II, facand apel la judecata imparatului de la Roma, in calitatea sa de cetatean roman (Fapte XXI, 17, 22, 26).
La Roma, are parte de o inchisoare usoara intr-o casa, sub paza unui soldat roman. Avea libertatea de a primi la sine pe oricine si astfel a putut propovadui si intari crestinismul timp de doi ani (61-63), in capitala Imperiului.
Faptele Apostolilor se opresc aici. Din Epistolele scrise de la Roma, precum si din alte stiri, rezulta ca Apostolul neamurilor a fost lasat liber, dupa anul 63, si a intreprins noi calatorii misionare in rasarit, in Creta, Milet, Grecia, Epir, unde a consolidat comunitatile infiintate. Imprejurarile sfarsitului sunt neclare si necunoscute. Se crede ca Apostolul s-a dus din nou la Roma, unde a suferit a doua inchisoare, din care nu a mai scapat. E sigur ca a murit la Roma, ca martir, sub Nero, probabil in anul 67, dupa traditia crestina in aceeasi zi cu Sfantul Apostol Petru, 29 iunie, care a ramas pana astazi ziua sarbatoririi lor in fiecare an.
