| Secolul lui Justinian (518-610)
La inceputul sec. al VI-lea, Imperiul isi revenise de
pe urma socului produs de invazii; politica riguroasa dusa de Anastasie
adusese Statului prosperitate financiara, conditii care ii vor permite
lui Justinian sa se indrepte mai degraba catre Occidentul roman. Acest
mare cuceritor a cunoscut inca de la inceput o serie de dificultati.
Urmas al unchiului sau Iustin I (518-527), el a trebuit sa faca fata in
anul 532 unei teribile revolte. Unul din locurile privilegiate de dialog
si confruntare intre imparat si popor era la vremea aceea hipodromul. O
parte a populatiei capitalei era organizata in factiuni, la inceput
indeplinind mai degraba rolul unui club insarcinat cu organizarea
curselor: albastrii si verzii. Pentru asigurarea ordinii si apararii
zidurilor, aceste factiuni dispuneau de asa-numitele militii,
aproximativ 900 de oameni pentru albastrii si 1500 pentru verzi. Intre
aceste partide formate indeosebi din tineri turbulenti, confruntarile
erau frecvente; in plus, intre ele aveau loc si dezbateri religioase,
verzii fiind in majoritatea lor monofiziti, iar albastrii calcedoneni.
Chiar daca disputele erau frecvente, in anul 532 cele doua partide se
aliaza sub deviza: Nika (invinge).
Debordat de situatie, Justinian se gandeste sa fuga.
Din fericire sotia sa Teodora, care provenea din mediul popular al
hipodromului, refuza ideea imparatului si in cele din urma revolta este
inabusita. Dupa acest eveniment care putea avea consecinte dramatice
pentru Justinian, acesta isi poate pune in aplicare cele doua obiective
ale domniei sale: pe de-o parte restabilirea integritatii teritoriale si
prosperitatea Imperiului, iar de cealalta parte impunerea unei
ortodoxii in care imparatul putea decide asupra dogmelor si a
organizarii Bisericii. Astfel se explica intreaga politica externa a lui
Justinian, in care ideea dominanta era recucerirea Occidentului, in
timp ce opera sa legislativasi administrativa viza sa redea Imperiului
forma initialasi splendoarea sa.
Pentru problemele de ordin religios, Roma nu mai
oferea solutii si de aceea Justinian ezita, inclinand in cele din urma
pentru o intelegere cu Occidentul si cu papalitatea. Sotia sa, Teodora,
avea insa mai mult inclinatii monofizite, intelegand poate mai bine
importanta provinciilor orientale.
| 
