Evenimentele
din Decembrie 1989 au adus o seama de schimbari nu
numai in viata politica si sociala a tarii, ci si in afara vietii
religioase.
Indata dupa derularea acelor evenimente, Biserica
noastra a fost pusa in fata unor probleme noi, cu care va trebui sa se
confrunte
si in viitor si pentru care nu era pregatita. De
pilda, inca din Decembrie 1989 era recunoscuta existenta Bisericii
catolice
de rit grec (fosta greco-catolica sau unita); in
martie 1990 Vaticanul a numit sase episcopi catolici de „rit latin”
si alti cinci de „rit grec” sau oriental (la Blaj,
Oradea, Lugoj, Cluj-Napoca si Baia Mare), fara acordul prealabil
al autoritatilor de stat romanesti. In 1991,
mitropolitul Blajului, Alexandru Todea, a fost ridicat de papa la
demnitatea
de cardinal. Acesti ierarhi, ca si unii preoti
nereveniti la Ortodoxie in 1948 sau din cei hirotoniti de atunci
incoace, au
inceput o intensa actiune prozelitista, in vederea
atragerii unor preoti si credinciosi ortodocsi la Biserica catolica de
rit grec. In pofida faptului ca au un numar infim de
credinciosi (118.377), totusi si-au redeschis Academii teologice la
Blaj,
Cluj-Napoca, Baia Mare si Oradea. Incercarile
ierarhiei ortodoxe de-a angaja un dialog cu ierarhii acestei Biserici au
primit
un refuz categoric, in mai multe randuri, incat
Biserica noastra va mai fi confruntata cu actiunile lor prozelitiste.
In primele luni ale anului 1990 s-a recunoscut existenta legala
a mai multor culte neoprotestante (sub numele de
„asociatii”). Toate aceste culte au inceput o intensa actiune
prozelitista printre credinciosii ortodocsi,
bucurandu-se de un sprijin material permanent din afara hotarelor tarii,
la care
se adauga numerosi „evanghelizatori” veniti la noi in
tara sa-L vesteasca pe Hristos, ca si cum poporul nu L-ar
cunoaste de aproape doua milenii. Cu toate acestea,
recensamantul din ianuarie 1992, prezinta urmatoarea configuratie
confesionala
a Romaniei: din 22.760.449 locuitori, 86,8% sunt
ortodocsi, 5% romano-catolici, 3,5% reformati, 1% catolici de rit grec
(„uniti”),
1% penticostali, 0,5% baptisti, restul cultelor avand
sub 0,5% (ateii reprezinta abia 0,2%).
In pofida dificultatilor de ordin economic cu care se confrunta
nu numai Biserica Ortodoxa, ci tara intreaga, se pot
inregistra, totusi, o seama de fapte pozitive. In primul rand, mentionam
reinfiintarea unor eparhii desfiintate in 1948:
Arhiepiscopia Tomisului, Arhiepiscopia Sucevei, Arhiepiscopia
Targovistei,
Episcopia Argesului, Episcopia Maramuresului si
Satmarului, Episcopia Caransebesului, Episcopia Husilor. S-au infiintat
eparhii
noi: Slobozia, Harghita si Alexandria. S-au schimbat
denumirile unor eparhii. In felul acesta, astazi, Biserica Ortodoxa
Romana
are urmatoarea impartire administrativ-teritoriala, cu urmatorii titulari (multi alesi dupa 1990)
In sectorul vietii culturale, notam infiintarea de noi institutii de
invatamant teologic, chiar peste nevoile reale ale
Bisericii: Facultati de teologie la Iasi, Cluj-Napoca si altele de mai
putina importanta, seminarii noi (pe langa cele sase
existente pana in 1989), la Galati, Ramnicu-Valcea, Alba-Iulia, Baia
Mare, Suceava, Manastirea Agapia (pentru fete) s. a.;
intregul invatamant teologic superior a fost incadrat in Universitatile
din orasele respective, si reorganizat pe trei sectii:
Teologie Pastorala, Teologie-Litere si Teologie-Asistenta Sociala;
se reprimesc si fete in toate scolile teologice.
Au aparut o serie de publicatii periodice noi aproape la fiecare
centru eparhial: Vestitorul ortodoxiei la Bucuresti, Candela Moldovei la Iasi, Invierea la Timisoara, Renasterea
la Cluj, Tomisul ortodox la Constanta, Credinta strabuna la Alba-Iulia, Credinta romaneasca la Baia Mare,
Legea romaneasca la Oradea, Biserica si Scoala la Arad, Foaie diecezana la Caransebes, Calauza ortodoxa
la Galati, Lumina lina la Arges.
In acelasi timp, au aparut o seama de lucrari noi de teologie
si istorie bisericeasca la Bucuresti, Sibiu, Craiova, Timisoara si in alte parti.
S-au redeschis toate manastirile si schiturile desfiintate in
mod abuziv in 1959 ori s-au deschis noi asezaminte
monahale, mai ales in Ardeal. In acelasi timp - in pofida greutatilor
financiare
cu care se confrunta Biserica - s-au pus fundatiile a
zeci de biserici mai ales in mediul urban si manastiri (Ramet, Recea,
Mures, Sambata de Sus etc.).
Biserica si-a reluat intr-o alta perspectiva activitatea de ordin
social umanitar, prin infiintarea unor asociatii
caritative in vederea ajutorarii orfanilor, a batranilor si
handicapatilor,
prin asistenta religioasa in spitale, orfelinate si
azile de batrani.
Biserica isi continua si relatiile externe, prin participarea
la activitatile desfasurate in cadrul Consiliului
Mondial al Bisericilor (o delegatie a Bisericii noastre a participat la
lucrarile celei de a saptea Adunari generale care a
avut loc, in ianuarie 1991 la Canberra, in Australia, condusa de
mitropolitul
Daniel Ciobotea), a Conferintei Bisericilor Europene,
ale unor Comisii mixte de dialog cu alte Biserici. In cateva randuri,
ne-au vizitat delegatii bisericesti ortodoxe
(patriarhul ecumenic Bartolomeu I, patriarhul Partenie al Alexandriei,
Pavel al Serbiei, Maxim al Bulgariei si altii). La randul lor, delegatii sinodale romane, conduse de Prea Fericitul
Patriarh Teoctist, au vizitat alte Biserici Ortodoxe surori. Facultatile de Teologie au incheiat „parteneriate”
cu Facultati din afara hotarelor, mai cu seama catolice si protestante.
In pofida dificultatilor prin care trecem, ierarhii, profesorii
de teologie si preotii Bisericii Ortodoxe Romane isi
continua activitatea lor misionara, sociala si culturala pentru a fi
vrednici de inaintasii lor, carora doresc sa le
cinsteasca memoria printr-o activitate tot mai rodnica.
