La sfasitul domniei lui Alexios I Comnenul sistemul puterii familiale
era destul de bine pus la punct, dinastia folosind pe viitor diferitele
aliante matrimoniale pentru integrarea unor binecunoscute familii
occidentale sau a noilor familii. Astfel, o nepoata a lui Ioan al II-lea
(1118-1143) s-a casatorit cu Ioan Cantacuzino; una din surorile acestui
imparat s-a casatorit cu un Anghelos; o verisoara l-a avut ca sot pe
Alexios Paleologul; dinastiile care au urmat pana la sfarsitul
Imperiului au pastrat numele Comnenilor. Acest sistem era un nod
inextricabil, care permitea imparatului sa fie legat cu intreaga clasa
aristocrata. In momentul luptelor sale cu normanzii, Alexios I a
asociat-o la tron pe mama sa si a oferit cele mai inalte functii
militare rudelor sale de sange sau prin alianta. El a ridicat familia sa
la statutul de conducatori ai ierarhiei politice si sociale,
oferindu-le titluri de origine imperiala. Astfel familia, deci
fidelitatea personala, inlocuia competenta, vechea pozitie socialasi
atasamentul la servicul public, criteriu cuvenit posturilor celor mai
inalte. In vremea lui Manuel I (1143-1180), ierarhizarea era justificata
prin asa-numitul criteriu al eugeniei (nasterea dintr-o familie buna),
nobletea inlocuind meritul in promovare. Inainte ierarhia functiilor
crea aristocratia, acum, conceptia familiala a aristocratiei crea
ierarhia; familia devenea un mijloc de guvernare. Din vremea imparatilor
familiei Dukas, pastrarea puterii se baza mai mult pe legaturile de
familie decat pe calitatea ofiterilor; aceste legaturi permiteau
Comnenilor sa detina puterea in calitate de grup dominant in sanul unui
consortiu de familii nobile, pe care le pastra si care erau in legatura
cu propria lor familie sau cu a celor care-i puteau elimina de la
putere. Acest lucru dadea impresia apartenentei la un grup centralizat,
care impiedica degenerarea conspiratiilor in revolte. Acest sistem
restrangea insa avantajele puterii, redusa de altfel la un Imperiu
diminuat, la un grup restrans in detrimentul numerosului si
competentului personal administrativ, care facuse din Bizant aproape un
Stat modern. Foarte multi oameni competenti au fost privati in vremea
Comnenilor de cariere traditionale in familiile lor. Sistemul familial
al Comnenilor a adus si alte slabiciuni specifice. Astfel, prin
concentarea asupra capitalei se pierdeau originile sale provinciale, iar
nodul inextricabil al aliantelor familiale suscita grupuri de interese,
in care fiecare vedea in ruda sa un potential adversar: fiica cea mare a
lui Alexios, Ana Comnena, a incercat sa-l priveze de tron pe fratele
sau Ioan, in avantajul sotului sau. In ciuda acestor insuficiente,
sistemul familial a reusit in cele din urma sa fie destul de eficient pe
plan extern, restaurand grandoarea Imperiului.
