Delimitarea in timp a Imperiului bizantin a fost
destul de fluctuanta. Nu insasi pentru anul caderii sale: Imperiul ia
sfarsit odata cu ultimul sau suveran, Constantin al XI-lea, in dimineata
zilei de 29 mai 1453. In schimb, data sa de nastere ramane
controversata, chiar daca bizantinii nu au avut nici o ezitare asupra
ei: Imperiul lor incepe odata cu Augustus, fapt in buna parte adevarat
pentru ca evolutia de 15 secole, de la principat la ultimul basileu, a
consemnat o serie de mutatii fara a inregistra veritabile rupturi.
Inceputul istoriei bizantine este stabilit de diversi cercetatori in
functie de momentul pana la care ei considera ca se poate vorbi inca de
Imperiul Roman. Ei s-au oprit la urmatoarele date:
- anul 284, momentul urcarii pe tronul Imperiului
Roman a imparatului Diocletian (284-305), cel care a introdus o serie de
reforme militare si administrative, care vor dura si in vremea
succesorilor sai.
- anul 330, cand a fost inaugurat orasul Constantinopol, noua capitala a Imperiului.
- anul 395, atunci cand, dupa moartea lui Teodosie I cel Mare, Imperiul a fost impartit in cel de Rasarit si cel de Apus.
- anul 476, care corespunde momentului caderii Romei
in mainile herulilor lui Odoacru si a ultimului imparat roman, Romulus
Augustus.
- domnia imparatului Justinian, care reprezinta o etapa noua pe plan militar, politic, cultural si artistic.
- anul 632, momentul declansarii cuceririlor arabe in
Orient, cu consecinte economice si politice nefaste pentru Imperiul
bizantin.
- prima jumatate a sec. al VIII-lea, mai precis anul
717, cand pe tronul Imperiului a ajuns Leon al III-lea, initiatorul
iconoclasmului.
Dupa parerea noastrasi a altor istorici, inceputul
istoriei bizantine trebuie asezat in timpul domniei lui Constantin cel
Mare, mai precis odata cu intemeierea Constantinopolului. Transformarea
vechiului Byzantion in capitala Imperiului a atras dupa sine o serie de
schimbari structurale in organizarea administrativa, economica,
militara, economicasi politica a statului. Un alt element esential care a
avut loc tot acum, a fost introducerea crestinismului ca religie libera
prin edictul de la Milan si prin masurile de sprijinire luate dupa
aceea de Constantin cel Mare. Din punct de vedere teologic, Sinodul de
la Niceea din 325, reprezintasi el o rascruce, intrucat este momentul
din care religia crestina incepe sa se manifeste in mod liber,
trecandu-se de asemenea la elaborarea invataturilor sale dogmatice. De
aceea prima etapa din Istoria bizantina o putem delimita intre 324 si
632, o perioada numitasi romana tarzie, din cauza predominarii
elementelor romanice sau etapa proto-bizantina.
A doua perioada este aceea a evului mediu bizantin
care este cuprinsa intre anii 632-1204, cu doua etape: 632-1025,
perioada evului mediu bizantin timpuriu si perioada medievala bizantina
tarzie, de la 1025 la 1204. Anul 1204 constituie momentul in care
Imperiul bizantin este destramat in urma cruciadei a IV-a si se formeaza
pe o buna parte a teritoriului sau Imperiul latin de rasarit cu
capitala la Constantinopol si alte regate si despotate occidentale.
Imperiul latin de rasarit va dura 57 de ani, pana in anul 1261, cand
bizantinii vor reusi sa recucereasca Constantinopolul. De asemenea, anul
1204 reprezintasi momentul in care Imperiul bizantin, izgonit din
Constantinopol si de pe o buna parte a Peninsulei Balcanice si a Asiei
Mici, se va reorganiza in trei centre: Niceea, sub conducerea
imparatilor dinastiei Lascarizilor, Trapezunt condus de Comneni si Arta,
in Epir, sub dinastia Anghelilor.
Etapa tarzie bizantina este cuprinsa intre 1204-1453,
fiind caracterizata de numeroase dificultati politice, economice si
sociale, atat pe plan intern cat si pe plan extern. Ziua in care a cazut
Constantinopolul nu va reprezenta si disparitia completa a Bizantului,
formula lansata de Nicolae Iorga, "Bizant dupa Bizant", exprimand foarte
bine continuitatea civilizatiei bizantine si dupa 1453, atat pe
teritoriul fostului Imperiu, cat mai ales in teritoriile libere: Tarile
Romane, Rusia, Italia.
| 
