Fariseii erau aparatorii Legii mozaice si pastratori ai traditiilor religioase. Ei tineau la interpretarea clasica si religioasa a Legii si erau mult preocupati de cele religioase. Erau ostili stapanirii romane.
Saducheii erau partid preotesc aristocratic: oameni bogati, liberali, indiferenti, acomodati cu stapanirea straina si cu ideile timpului. Ei tineau ca obligatorie numai Legea scrisa, nu si interpretarea ei orala ; negau providenta, invierea, viata vesnica, existenta ingerilor si a demonilor.
Esenienii sau esenii (eseii) erau o secta iudaica influentata de idei religioase straine. Ei traiau mai ales pe langa Marea Moarta si duceau o viata cumpatata de asceti. Respingeau sacrificiile de animale si nu participau la cultul de la templu. Aveau preotii lor, ospete religioase, un cult al soarelui si al ingerilor, desi admiteau ca Dumnezeu este unul. Esenienii practicau comunitatea bunurilor, erau contra sclaviei, a juramintului si a folosirii armelor, admiteau nemurirea sufletului, dar nu si invierea trupului. Gradele superioare se abtineau de la casatorie si de la placeri.
Terapeutii erau o secta iudaica din jurul Alexandriei (Egipt). Ei duceau o viata contemplativa si se ocupau cu citirea Vechiului Testament, pe care-l interpretau alegoric. Aveau agape religioase cu cantece si dansuri.
Samarinenii erau o populatie amestecata, in Samaria. Ei nu respectau intreaga Lege, ci tineau numai Pentateuhul lui Moisi, erau monoteisti, aveau un templu propriu pe Muntele Garizim si pastrau ideea mesianica.
Stapanirile straine, umilirile indurate de iudei au contribuit la schimbarea ideii mesianice. Astfel, Mesia era asteptat nu ca un Mntuitor al lumii, ci ca un erou, ca un eliberator national al poporului iudeu din robia straina. Din religioasa-morala, misiunea acestui Mesia devenea politica. Aceasta a facut ca iudeii sa nu inteleaga pe Iisus Hristos, sa nu-L respecte ca pe adevaratul Mesia si sa ceara osandirea Lui.
