| Ostrogotii
Supletea
diplomatiei bizantine se va manifesta inca odata cu prilejul invaziei
ostrogotilor. Sub Leon I ei au primit pamanturi, numai caseful lor,
Teodoric, mandru de serviciile aduse imparatului Zenon, s-a aratat
exigent si a invadat Peninsula Balcanica, amenintand Constantinopolul.
Tot acum lucrurile se precipitasi in Occident: in 476, un sef al unor
triburi germanice, Odoacru, l-a inlaturat pe ultimul august de sange
roman, Romulus Augustus, cucerind Italia. In plus, el obtine de la Zenon
delegatie pentru a guverna Italia. Dandu-si seama de pericolul
reprezentat de o astfel de autonomie, Zenon se gandeste sa-l pedepseasca
atat pe el, cat si pe Teodoric. Planul sau era urmatorul: il sfatuieste
pe acesta din urma sa lupte impotriva lui Odoacru, promitandu-i in
cazul unei victorii succesiunea. Teodoric reuseste sa-l infranga pe
Odoacru, cucereste Ravenna, iar Orientul este salvat pentru a treia oara. Teodoric se instaleaza ca suveran al Italiei avand Ravenna
drept capitala, cerand imparatului Anastasie legitimitatea. Prin acest
gest se poate observa cum imparatul din partea orientala a Imperiului
reusea sa-si pastreze inca autoritatea. Aparentele erau salvate:
Imperiul isi conserva unitatea, iar imparatul autoritatea. Vom asista
insa la un proces care cu timpul se va accentua, anume acela al
opozitiei din ce in ce mai vizibila dintre Orientul intact si Occidentul
desirat intre ostrogotii ce detineau Italia, francii ce ocupau o buna
parte a Galiei, vizigotii care aveau restul Galiei si Spania, iar
vandalii detinatori ai Africii. De altfel, incercarile lui Justinian din
secolul al VI-lea, de refacere a frontierelor occidentale se vor dovedi
in buna masura zadarnice, separatia fiind defintiva.
Prezenta
acestor barbari la granitele Imperiului era o traditie, ca si
incadrarea lor uneori in armata romana; puterea civilizatoare a
romanitatii asigura insa asimilarea lor rapida. Invaziile masive din
secolele IV-V vor modifica profund datele prezentei barbare pe
teritoriul Imperiului suscitand aprigi controverse. Pentru unii, lumea
romana risca sa-si piarda identitatea: acesti barbari trebuiau eliminati
cu atat mai mult cu cat o buna parte dintre ei erau arieni. Pentru
altii, increzatori in superioritatea civilizatiei romane, prezenta lor
era o sansa pentru repopularea unor teritorii ca celedin Tracia,
depopulate inainte de invazii. In cazul ostrogotilor lui Teodoric, prea
puternici pentru a fi invinsi si prea numerosi pentru a fi asimilati,
este experimentata chiar o solutie originala: devenit magister militum,
regele ostrogot conduce Italia cucerita in numele imparatului si mentine
administratia romana.
Aceasta
situatie necesita de asemenea si o pace durabila pe cel de al doilea
front, deschis aproape in permanenta confruntarilor cu persii. Luptele
se vor da timp de mai multe decenii pentru controlul campiilor bogate
situate intre Tigru si Eufrat sau pentru orase prospere precum Edessa.
In aceasta zona, singura solutie viabila era o pace durabila, pe care o
vor incheia in cele din urma Justinian si Cosroe I in anul 532.
| 
