| Noua capitala a Imperiului
Alegerea anticului Bizantion de pe malul vestic al
Bosforului drept viitoarea capitala a Imperiului se explica prin ratiuni
strategice si economice. De aici se putea supraveghea frontiera cea mai
amenintata a Dunarii de Jos si in acelasi timp dusmanul persan.
Schimburile comerciale dintre orasele din bazinul Marii Negre si Grecia
nu se puteau face decat pe aici; nici o corabie nu putea trece dintr-o
parte in alta fara asentimentul locuitorilor din Bizant. Mai putin de 6
ani au fost necesari intre decizia de construire a noii Rome si
inaugurarea din 11 mai 330. In jurul palatului, al bisericii si al
hipodromului, zeci de mii de muncitori si artizani au lucrat zi si
noapte pentru ca acest oras sa devina intr-o oarecare masura asemanator
vechii capitale a Imperiului: Roma. Orasul va fi inchinat de catre
intemeietorul sau Sfintei Fecioare, iar cu prilejul inaugurarii s-a
savarsit o slujba in Biserica Sfanta Irina, in timp ce populatia pagana
s-a rugat pentru prosperitatea lui in templele autorizate sa le
foloseasca. Cu sase ani in urma, Bizantul nu era decat un orasel grecesc
ca atatea altele. Acum, reconstruit si rebotezat, el era "Noua Roma",
aceasta fiind noua denumire oficiala deja gravata pe unul din stalpii
curtii de justitie recent construita. In vechea Roma, bineinteles ca
cetatenii pastrau vechile privilegii, comertul era acelasi, portul Ostia
ramanand deosebit de activ.
Numai ca mai multe familii senatoriale romane incep
sa ia drumul Bosforului, atrase de perspectiva locuirii intr-un palat
somptuos in noua capitala, sau de marile domenii din Tracia, Bitinia si
Pont. In plus, un Senat incomparabil mai luxos ii astepta in "Noua
Roma". Succesul va fi deplin. La sfarsitul domniei lui Constantin in
337, orasul va numara deja mai multe zeci de mii de locuitori; la
inceputul sec. al V-lea zidurile construite de Constantin, care
cuprindeau o suprafata de 750 ha., se vor dovedi prea stramte; Teodosie
al II-lea va dubla suprafata acestuia ajungand pana la 1.450 ha., o noua
extindere avand loc in sec. al VII-lea prin includerea cartierului de
N. al Vlahernelor in care se afla celebrul sanctuar al Maicii Domnului.
Strada principala era plina de porticuri si forumuri. Din pacate
contrastul era evident intre splendoarea palatelor si constructiilor
publice si micile locuinte din lemn. La inceput orasul va fi deosebit de
aerisit, plin de gradini de agrement si de cele cu zarzavaturi, de
terase cu vita de vie si livezi precum si de diverse culturi de camp.
Aceste caracteristici ale noii capitale le vom gasi si in timpul lui
Justinian, cand populatia va ajunge la aprox. 400.000 de locuitori.
| 
