Normanzii
Normanzii au ajuns in Italia meridionala in 1012;
bizantinii au incercat sa-i incorporeze in armata ca mercenari si sa-i
transfere conform politicii traditionale in Asia Mica. In dorinta de
a-si intemeia un principat, unii dintre ei au refuzat, devenind pentru
Imperiu un adversar de temut. Pentru protectia Italiei meridionale
impotriva arabilor din Sicilia au fost adusi in prima jumatate a
secolului al XI-lea mercenari din tot Imperiul, printre care si
normanzi. Comandantul bizantin Giorgios Maniakes reuseste sa recastige
controlul partii orientale a Insulei, dar in 1040, din ratiuni de
politica interioara este chemat la Constantinopol. In aceste conditii,
arabii recuceresc terenul pierdut, cu exceptia Messinei. Acest esec a
deschis practic cale libera normanzilor. Imparatul Mihail al V-lea
(1041-1042) il trimite in 1041 pe Maniakes in Italia, iar acesta din
urma duce o campanie feroce impotriva populatiei care pactizase cu
normanzii. La venirea pe tron a lui Constantin al IX-lea Monomahul,
Maniakes a incearcat sa organizeze o lovitura de stat, iar normanzii
condusi de Robert Guiscard au cucerit Apulia. In noua situatie de criza,
Bizantul s-a vazut nevoit sa se sprijine pe o eventuala revolta a
lombarzilor si pe alianta cu papalitatea. Din cauza lipsei de coordonare
dintre cele doua forte, trupele bizantine si cele pontificale au fost
infrante de normanzi in iunie 1053.
Dupa ruptura din 1054, normanzii au inteles ca
trebuie sa negocieze cu papa: la sinodul care a fost convocat de papa
Nicoale al II-lea (1059-1061) in 1059 la Melfi, pe teritoriul normand,
Robert Guiscard a acceptat reforma romana, fiind gata sa depuna juramant
papei. La randul sau, papa s-a angajat sa-i sprijine pe normanzi in
planurile lor de cucerire a Siciliei. Intre 1060-1061, Robert Guiscard a
reusit sa cucereasca toate orasele Calabriei si ceea ce mai ramasese
din Sicilia. Italia bizantina era redusa practic la o fasie de pamant
cuprinsa pe coasta Adriaticei, intre Bari si Brindisi; dupa mai bine de
trei ani de asediu, Bari cade in mana normanzilor pe 16 aprilie 1071. In
aceste conditii, Bizantul pierdea ultima posesiune italiana, ceea ce
mai ramasese dintr-o prezenta care simboliza obiectivul esential al
reconstituirii Imperiului roman prin recucerirea vechii Rome.
Pierderea orasului Bari a depasit insa acest aspect
simbolic: normanzii au reusit in scurt timp sa atinga stramtoarea
Otrante, iar sub dinastia comnenilor in 1081, Guiscard a cucerit insula
Corfu si a asediat Dyrachion. Fiul lui Guiscard, Bohemond, a cucerit
Macedonia Occidentala, a trecut in Tesalia si a asediat Larissa. Toata
aceasta actiune a fost in cele din urma stopata de Alexios I Comnenul
(1081-1118) in momentul in care au aparut unele disensiuni intre
normanzi. Dupa moartea lui Guiscard in 1085, Alexios a reusit sa
recucerascasi cetatea Dyrachion.
|