| Muntele Athos
In perioada secolelor IX-X la Constantinopol s-au
construit trei mari manastiri, toate inchinate Maicii Domnului,
considerata ocrotitoarea orasului, mai ales dupa ce acoperamantul ei
salvase capitala in anul 924 de sub amenintarea bulgarilor lui Simeon
(893-927). Prima dintre aceste manastiri este cunoscuta sub numele de
Hodighitria (a Maicii Domnului Aratatoarea Caii).
Aceasta a fost ctitorita la putina vreme dupa
infrangerea iconoclasmului de catre imparatul Mihail al III-lea
(842-867) sau de mama acestuia, Teodora. La mijlocul secolului al XI-lea
a fost ridicata o alta manastire numita Everghetidos (a Maicii Domnului
Binefacatoarea); nu trebuie uitate nici ctitoriile istoricului imperial
Mihail Ataleiates, care in 1077 a ridicat manastirea Panoiktirmon (a
Maicii Domunului Atotmilostiva) si a imparatului Constantin al IX-lea
Monomahul (1042-1054), inchinata Sfantului Gheorghe. In afara capitalei
au fost construite asezaminte religioase mai ales in locuri retrase. Un
unchi al imparatului Nichifor al II-lea Focas, Mihail Maleinos, a
ctitorit in 922, in regiunea Bitiniei, manastirea Kymina, care si-a luat
numele de la Muntele pe care fusese ridicata.
Importanta acestei manastiri constasi in faptul ca
aici s-a calugarit cel care avea sa devina fondatorul primei manastiri
de la Muntele Athos. Unul dintre cele trei brate ale Peninsulei
Chalcidice de la Marea Egee, situata intre orasele Tesalonic si
Constantinopol, poarta numele de Muntele Athos. Aceasta fasie de pamant
este despartita de baza Peninsulei printr-un canal, care poarta numele
regelui persan Xerxes, cel care a ordonat constructia in anul 480
i.d.Hr. Insula care a rezultat avea o latime cuprinsa intre 2-13 km, iar
lungimea era de aproximativ 60 km. Dupa toate probabilitatile Muntele
Athos a inceput sa fie un loc de retragere pentru calugari inca din
timpul ultimelor persecutii romane impotriva crestinilor (sec. III-IV),
iar in anul 726 cand a fost dat primul edict impotriva icoanelor si pana
in anul 843, un insemnat numar de calugari de pe intreg teritoriul
bizantin a venit la Muntele Athos. Ei au dus aici acte, documente,
moaste, obiecte de arta, numeroase icoane. Din aceasta perioada au
inceput sa se zideascasi primele "lavre" atonite, iar dintre chipurile
duhovnicesti ale acestei perioade amintim pe Petru Atonitul, fost
general in armata imparatului Teofil (829-842) si pe Eftimie al
Tesalonicului, devenit in 862 staretul unui asezamant monahal.
Constituiti in "lavrele" amintite, calugarii s-au raspandit pe intreg
teritoriul Athosului, fara a fi tulburati decat de incursiunile
pirateresti ale arabilor si de pretentiile jurisdictionale ale
locuitorilor restului Peninsulei Chalcidice. Pentru a-i pune la adapost
de diferitele pretentii ale acestora din urma, imparatul Vasile I
Macedoneanul, printr-un decret emis in anul 885, a oprit trecerea
ilegala peste canalul Xerxes, declarand in mod oficial Athosul ca "loc
al calugarilor" si i-a scutit de plata oricarui fel de taxe catre Stat.
Aceasta masura a fost reconfirmata de Leon al VI-lea Filozoful in anul
911 sau de Roman I Lecapenul in 920, care le-au ingaduit sa-si
agoniseascasi bunuri personale.
In aceste conditii, comunitatea eremita de pe Muntele
Athos s-a consolidat pe toata perioada secolului al X-lea, devenind
practic o adevarata republica monahala sub suzeranitatea Imperiului
biizantin. Stilul de viata al calugarilor atoniti a continuat sa fie cel
idioritmic, dar o noua perioada se va deschide odata cu prestigiul
castigat de generalul Nichifor Focas in luptele cu arabii. Acest general
a acordat o atentie deosebita vietii monahale, manifestandu-si chiar
intentia de a se calugari intr-o zi. Cel ce a intemeiat prima manastire
cu reguli de viata chinovitica pe Muntele Athos, Atanasie, era fost
coleg de arme iar acum duhovnic al lui Nichifor Focas. Cu mijloacele
puse la dispozitie de fiul sau duhovnicesc, calugarul Atanasie
construieste in anul 963, in Sud-Estul Peninsulei, un centru monahal
care avea doua biserici, cu hramurile Sfantul Ioan Boatezatorul si
Buna-Vestire, o trapeza, o bolnita, o casa de oaspeti si alte anexe
gospodaresti. Acest asezamant este cunoscut sub numele de "Marea Lavra"
(Meghistis Lavras) sau "Lavra Sfantului Atanasie".
In organizarea monahismului atonit, Atanasie a
introdus stilul de viata chinovial, astfel incat manastirea sa (cca. 80
calugari) a devenit obiectul unor atacuri vehemente din partea
celorlalti vietuitori ai Muntelui, care in marea lor majoritatea erau
idoritmici. Acestia vedeau in noul mod de organizare o derogare de la
traditia veche a monahilor atoniti, pastrata ca o porunca apostolica
pana atunci, precum si o amenintare la adresa idealurilor lor. Noua
organizare monahala a lui Atanasie se baza pe: impunerea stilului
chinovial, oprirea calugarilor de a poseda averi personale, interzicerea
deosebirii dintre calugarii greci si cei apartinand altor popoare,
supunerea tuturor unui protos, cu drepturi superioare fata de cele ale
staretilor, oprirea intrarii pe teritoriul Athosului a femeilor,
organizarea comunitatii monahale in mod independent fata de orice
autoritate. Aceasta ultima directiva a reprezentat linia traditionala
atonitasi a fost confirmata de catre imparatul Nichifor II Focas. Lupta
dintre grupul atonit idioritmic si aparatorii stilului de viata
chinovial, a durat pana in anul 970, cand imparatul Ioan I Tzmiskes
(969-976) aproba un Tipikon, care urma sa aiba valabilitate pe intreg
teritoriul Muntelui Athos. El a fost semnat si de Atanasie alaturi de
alti 54 de conducatori ai asezamintelor monahale atonite existente la
acea vreme. Principalele masuri inscrise in Tipikon erau:
- se ingaduia la Athos atat viata idioritmica cat si cea chinoviala;
- fiecare manastire urma sa fie condusa de un egumen ajutat de cativa proestosi;
- toate manastirile erau conduse de un areopag
monahal, format din staretii lor si care se intrunea o data pe an la
Karyes, care devenea acum capitala Athosului;
- in fruntea acestui areopag se va afla un protos,
numit de imparat si hirotonit de patriarhul de la Constantinopol, el
avand atat jurisdictie civila cat si bisericeasca asupra intregului
Munte. Chiar daca prin acest Tipikon idealul de viata idioritmic si cel
chinovial raman in fond neatinse, viitorul imediat va apartine lavrelor
de tipul celei ridicate de Sfantul Atanasie, a carui ctitorie a ramas
creatoare de stil si a devenit dominanta pe Munte. Acest lucru s-a putut
vedea odata cu infiintarea noilor asezaminte: Iviron in anii 980-984,
Vatoped 985 etc. Protosul de necontestat al Athosului, Atanasie, a murit
in anul 1004. In prima jumatate a secolului al XI-lea s-au infiintat
noi lavre precum Dohiariu in anul 1030, Esfigmenu si Karakalu, ambele in
jurul anului 1045.
Incepand cu secolul al X-lea, "Sfantul Munte Athos" a
devenit principalul centru al monahismului bizantin si tendinta
contemplativa a teologiei ortodoxe. In secolul al XII-lea, in vremea
imparatului Alexios I Comnenul, Muntele era recunoscut peste tot ca
fiind inima monahismului bizantin. Diferitele curente teologice
contemplative care s-au dezvoltat in monahismul oriental incepand cu
Parintii desertului, converg spre Athos, facand din acest spatiu centrul
unei vieti teologice deosebit de intense.
Darnicia romanilor fata de intreaga crestinatate
rasariteana, dar mai ales fata de Athos, a fost evidentiata de
patriarhul Atenagora I (1949-1972) cu ocazia vizitei sale la manastirea
Curtea de Arges din 1967: "Numele stralucit al Basarabilor umple
intreaga catedrala de la Constantinopol si pretutindeni unde am fost in
Rasaritul ortodox am gasit aceste urme vii intre Biserica Ortodoxa
Romanasi Biserica Ortodoxa in general. In afara de Constantinopol,
Sfantul Munte Athos este plin de numele voievozilor romani". Din pacate
spre deosebire de rusi, sarbi sau bulgari, nu am reusit sa pastram macar
una din cele 20 de manastiri mari, la care domnitorii moldoveni sau
munteni au facut danii. Astazi Sfantul Munte este organizat ca o
republica monahala autonoma, reprezentand centrul principal al
monahismului ortodox. Aceasta republica este condusa de un areopag
restrans, alcatuit din reprezentantii celor 20 de manastiri mari. Din
cele 20 de asezaminte monahale, 17 apartin grecilor, una sarbilor, una
rusilor si una bulgarilor. In ceea ce ne priveste pe noi, exista la
Muntele Athos doua schituri: unul inchinat Sfantului Ioan Botezatorul,
iar celalalt Sfantului Dimitrie Izvoratorul de Mir.
| 
