| Marile migratii si arianismul popoarelor barbare
Barbarii
nu au fost mereu tentati sa intre in Imperiu prin violenta sau pentru
jaf: popoarele germanice nu aveau decat admiratie si respect pentru
maretia romana. Ei doreau numai sa beneficieze de binefacerile si de
bogatiile sale, de aceea Imperiul i-a primit adesea cu bunavointa in
armata sau administratie. Asistam uneori la o adevarata "invazie
pacifista". In vremea lui Teodosie I, sau mai ales sub
Arcadius, gotii devin atotputernici la Constantinopol, iar conducatoarul
lor, Gainas, reuseste chiar sa-l omoare pe Eutropius, unul din
favoritii Curtii imperiale. Urmarea acestui gest: o revolta populara
soldata cu asasinarea lui Gainas. Pe timpul lui Marcian si Leon I, un
alt conducator got, Aspar, ajunge sa guverneze Orientul pana in ziua in
care imparatul, avertizat de pericolul unei nemultumiri generale, ii
inlatura atat pe Aspar cat si pe partizanii sai, punand astfel capat
influentei gotilor la Constantinopol. Nu va fi insa usor pentru Imperiu
sa faca fata masei germanice sau altor barbari "agitati", atunci cand in
fruntea lor s-au aflat conducatori ambitiosi. Numai ca vizigotii lui
Alaric, hunii lui Atilla, sau ostrogotii lui Teodoric, dupa ce vor pune
in mare pericol Orientul, vor fi dirijati catre Occident, ce va fi
sacrificat in cele din urma in beneficiul salvarii celeilalte jumatati a
Imperiului.
| 
