Sunt scrierile vechi crestine, in frunte cu scrierile Noului Testament.
Dintre scrierile apocrife amintim Evangheliile: lui Iacob cel Tanar, al lui Toma israelitul, a lui Nicodim, a copilariei lui Iisus, a nasterii Mariei.
Informatii din surse necrestine despre Iisus Hristos
In Epistola unui sirian Mara catre fiul sau Serapion, in limba siriana, se vorbeste despre "inteleptul rege" al iudeilor, a carui moarte a adus ruina poporului iudeu, iar el continua sa traiasca prin Legea pe care a dat-o. Autenticitatea acestei epistole, scrisa intre anii 70-170 este indoielnica.
Scrisoarea regelui Abgar al Edesei, catre Iisus Hristos si Raspunsul Mantuitorului catre Abgar. Regele Edesei Abgar il chema prin scrisoarea sa pe Iisus ca sa-l vindece de o boala grea, oferindu-I in schimb ospitalitate in cetatea Edesei. Iisus ii raspunde ca nu poate sa mearga la Edesa, dar ca-i va trimite pe unul dintre ucenicii Sai. Chiar daca persoana lui Abgar V al Edesei este istorica, corespondenta lui cu Iisus Hristos trebuie socotita apocrifa, avand in vedere ca Mantuitorul nu a scris nimic.
Documentul numit Acta Pilati si Epistola lui Lentulus, un pretins prieten al lui Pilat, amandoua adresate Senatului roman, cunoscute din sec. al III-lea, sunt in mod cert apocrife. Acta Pilati vorbesc in chip batjocoritor despre condamnarea, suferintele, moartea si invierea lui Hristos. Epistola lui Lentulus face o descriere frumoasa a chipului lui Iisus Hristos, dupa care s-a orientat, la toate popoarele crestine, pictorii, reproducand chipul presupus real al Mintuitorului Hristos.
Marturii iudaice
Scriitorul iudeu Iosif Flaviu (37/38-100/105) aminteste in lucrarea sa Antichitatile iudaice (XX, 9, 1), despre uciderea lui Iacob, "frate al lui Iisus Hristos" (Eusebiu, Istoria biseri-ceasca, II, 23, 21-24), iar in alt loc (XVIII, 3, 3) vorbeste despre Iisus ca invatator al adevarului si facator de minuni. Autenticitatea acestor cuvinte este contestata, deoarece o asemenea marturisire din partea lui Iosif Flaviu, care nu era crestin, este probabila.
Tacerea scriitorilor iudei despre Iisus Hristos este explicabila. Ei aveau o alta conceptie despre Mesia, adica asteptau sa vada in Mesia un eliberator, un erou.
De la jumatatea secolului al II-lea, tacerea iudeilor la adresa lui Iisus Hristos s-a schimbat: ei au inceput sa raspandeasca stiri calomnioase cu privire la originea si viata Lui. Aceste stiri au fost apoi imprumutate de unii scriitori pagani ca Cels, Porfiriu s.a.
Scriitorii romani care amintesc despre Iisus Hrdstos sau despre crestinismul incepator sunt: Proconsulul Bitiniei, Pliniu cel Tanar, intr-o Scrisoare catre imparatul Traian (ep. X, 97), istoricii Tacit (55-120 d. Hr.) si Suetoniu (69-141 d. Hr.). Pliniu cel Tanar, in Scrisoarea sa catre imparatul Traian, din anul 111-112, vorbeste despre adunarea crestinilor pentru cult intr-o anumita zi - (Duminica) si despre adorarea lui Hristos ca Dumnezeu.
Istoricul Tacit (120), aminteste suferintele indurate de crestini in timpul persecutiei lui Nero din anul 64 (Annales XV, 44).
Istoricul Suetoniu(+141), vorbeste despre expulzarea iudeilor din Roma in anul 49 de catre imparatul Claudiu (41-54), care se agitau din cauza lui Hristos.
Daca scriitorii pagani nu vorbesc mai mult si mai bine despre Hristos, tacerea sau rezerva lor, ca si a iudeilor, este explicabila. Ei vedeau in crestinism o secta iudaica dispretuita sau o superstitie orientala, iar in Iisus Hristos un amagitor, un instigator demagog, condamnat la moartea pe cruce de autoritatea romana. Vazut de la Roma, crestinismul era o religie dispretuita, o aparitie periferica, putin insemnata, in multimea de culte, care patrunsesera in Pantheonul roman, crestinismul, cel putin la aparitia sa, nu putea atrage atentia romanilor in chip deosebit.
