| Implicarea Imperiului la Dunarea de Jos
La Dunarea de Jos Imperiul bizantin a avut de
infruntat incursiunile slavilor si bulgarilor, amestecati cu trupe de
huni. In 528 a avut loc prima incursiune la Dunarea de Jos, la care au
participat conducatori de elita precum: Baduarius, magister militum et
dux Scythiae si Iustinus, magister militum et dux provinciae Moesiae
Secundae. Armata bizantina a fost infranta, Iustinus a murit pe campul
de lupta, invadatorii pradand un vast teritoriu pana in Tracia. In anul
529, cete de sclavini in alianta cu bulgarii patrund din nou in Imperiu,
dar sunt respinsi de armata imperiala, comandata de gepidul Mundus,
numit in acelasi an magister militum per Illyricum. Un an mai tarziu
Chilbudios, un ofiter de origine slava numit de Justinian magister
militum per Thraciam si pus sa pazeasca Istrul, reuseste in numai 3 ani
sa-i alunge pe huno-bulgari si pe sclavini din dioceza Traciei.
Procopius de Cezareea, contemporan cu imparatul
Justinian, in lucrarea De bello Gothico III, 14, 16,ne spune:
"Chilbudios, era asa de temut de barbari, incat timp de trei ani, cat
s-a ostenit in acesta cinste, nimeni nu a mai trecut Istrul impotriva
romanilor....". Cu aceasta ocazie au fost recucerite mai multe puncte
strategice din Oltenia, Muntenia si din Banat, intre care Drobeta,
Sucidava, Turris (Turnu Magurele), Constatiniana Dafne, Liderata si a
fost extinsa dominatia bizantina pe o buna parte din teritoriul fostei
provincii Dacia. Moartea brutala a lui Chilbudios in 533, in urma unei
lupte cu sclavinii, a permis dupa aceasta data incursiuni repetate ale
barbarilor dincolo de Dunare. Pentru a le face fata, Justinian a facut
apel de mai multe ori la mijloace diplomatice, a invrajbit populatiile
migratoare unele impotriva altora, ori a cumparat pacea in schimbul unor
apreciabile sume de bani.
Astfel dominatia bizantina este mentinuta nu numai in
dreapta Dunarii, ci si dincolo de fluviu, pe o zona destul de intinsa,
in Banat, Oltenia si Muntenia. Documentele arheologice si epigrafice din
aceasta zona sunt o marturie elocventa a expansiunii politice si
economice bizantine din vremea lui Justinian.
In Peninsula Balcanica perioadele de pace cu cele de
razboi au alternat la intervale scurte. Pe vremea lui Justinian ultimele
invazii de mari proportii in acesta zona sunt cele ale kutrigurilor, o
ramura a hunilor, condusi de Zabergan. Dupa ce au distrus multe cetati
in calea lor, printre care si Dinogetia, acestia vor fi infranti cu mare
greutate de catre generalul Belizarie, chiar sub zidurile
Constantinopolului. Spre sfarsitul domniei lui Justinian, la Dunarea de
Jos si-a facut aparitia o alta populatie nomada, inrudita cu
huno-bulgarii, avarii, pe care imparatul i-a asezat cu statut de
foederati la frontiera fluviului.
Pentru a face fata acestor repetate conflicte,
Justinian a dat ordin sa se construiasca in Peninsula Balcanicasi la
Dunarea de Jos sute de fortificatii dispuse pe mai multe linii de
aparare. In Scythia Minor a fost continuata opera de intarire a
limesului inceputa de Anastasius. Procopius de Cezareea mentioneaza un
numar de 40 de asezari la care au fost efectuate lucrari de constructie.
Intre acestea pot fi amintite: Sucidava, Axiopolis, Troesmis,
Noviodunum, Aegissus, Ulmetum, Constantiniana, Tomis, Callatis etc.
| 
