| Dinastia macedoneana si apogeul Imperiului (867-1056)
Cele aproape doua secole de guvernare a imparatilor
macedoneni au fost expresia superlativa a tot ceea ce a insemnat
Bizantul pentru lumea orientalasi cea occidentala. Spre deosebire de
epoca lui Justinian, cand opera a fost indeplinita de un singur imparat,
acum asistam la realizari implinite de o succesiune de imparati, toti
remarcabili prin diversitatea calitatilor lor. Intemeietorul dinastiei,
Vasile I (867-886), se tragea dintr-o familie de armeni stabiliti in
Macedonia, de unde si denumirea uzuala de dinastia macedoneana. Alti
imparati ai acestei perioade au fost: Leon al VI-lea Filozoful
(886-912), Alexandru (912-913), Constantin al VII-lea Porfirogenetul
(913-959), Romanul I Lecapenul (920-944), Roman al II-lea (959-963),
Nichifor II Focas (963-969), Ioan I Tzimiskes (969-976), Vasile al
II-lea Bulgaroctonul (976-1025), Constantin al VIII-lea (1025-1028),
Roman al III-lea Arghiros (1028-1034), Mihail al IV-lea (1034-1041),
Mihail al V-lea (1041-1042) si Constantin al IX-lea Monomahul
(1042-1055). Majoritatea acestor imparati au fost militari de cariera,
singurele exceptii fiind Leon al VI-lea si Constantin al VII-lea.
In toate domeniile s-a putut observa un reviriment
fata de perioada anterioara. Astfel, in urma succeselor inregistrate pe
plan extern de catre basileii iconoclasti, viata economica din intregul
bazin al Marii Mediteranene cunoaste o tot mai mare stabilitate si
securitate. Industria si comertul, asupra carora autoritatea centrala
exercita un monopol strict, au acum o pondere crescanda in anasamblul
vietii economice a Statului bizantin. Pe plan social, are loc formarea
clasei aristocratice in curs de feudalizare, consecinta directa a
fenomenelor dizolvante din interiorul comunitatilor rurale. Constienti
de pericol imparatii au promovat o serie de masuri in favoarea taranimii
libere si a stratiotilor, insa fiscalitatea excesivasi reorientarea
politicii externe au contribuit decisiv la ruina acestei paturi sociale.
In administratie, vechiul regim al themelor a cunoscut un oarecare
declin, determinat de mutatiile din societatea bizantina precum si de
renuntarea puterii imperiale la politica defensiva.
| 
