Urcat pe tron in anul 610, imparatul Heraclius a
domnit pana in 641, iar urmasii sai vor conduce Imperiul pana in 717.
Dintre acestia, doi sau trei merita a fi mentionati pentru unele
realizari sau pentru durata domniei lor: Constant II (642-668),
Constantin IV (668-685) si Justinian II Rinohmetul sau "cel cu nasul
taiat" (685-695; 705-711). Despre secolul al VII-lea, Charles Diehl
spunea ca "reprezinta perioada cea mai sumbra din istoria Bizantului.
Este vorba despre o perioada de criza profunda, un moment decisiv in
care existenta insasi a Imperiului parea mai degraba un joc". La randul
sau, G.Ostrogorsky, atribuie epocii lui Heraclius o importanta
exceptionala: este punctul de pornire al istoriei propriu-zise a
Bizantului, in timp ce pana acum Imperiul mai pastra o serie de
caracteristici ale perioadei romane.
Aceste doua observatii isi au justetea lor. In sec.
al VII-lea civilizatia bizantina a trecut printr-o adevarata criza de
valori: lipsa de scriitori, de istorici, de constructii deosebite etc.
Cu toate acestea asistam mai degraba la o schimbare a aspectului
Imperiului. Printre cauzele acestei schimbari se numara lipsa de unitate
intre Occident si Orient, iar in cazul Orientului, divergentele dintre
regiunile ortodoxe si cele monofizite au creat mari probleme. Justinian
esuase in epuizantul sau efort de restabilire a "romanitatii", iar
pretul ambitiilor sale gresit dirijate au dus la cucerirea provinciilor
cele mai bogate, de catre arabi. De asemenea, in Peninsula Balcanica,
slavii s-au instalat pentru o perioada lunga de timp, ajungandu-se tot
acum si la formarea primului Stat bulgar. In aceste conditii, consecinta
fireasca pe toate planurile - geografic, etnic, economic, religios si
administrativ - a fost aceea ca Imperiul a suferit o transformare
decisiva: nu mai putem vorbi acum de un Imperiu Roman, ci de un Imperiu
Grec de Rasarit. El se va adapta noilor conditii create si va
supravietui la dimensiuni reduse, dar ceva mai omogen, mai bine
proportionat fortelor sale reale si mai bine pregatit pentru lupta
impotriva dusmanilor care-l inconjurau. Sub aceasta forma va rezista
pana la sfarsitul sec. al XV-lea.
| 
