Data nasterea lui Iisus nu se cunoaste precis. Era crestina, calculata de Dionisie cel Mic, este in minus cu cativa ani, el punand nasterea Mantuitorului mai tarziu decat a fost, la 753. In realitate, Iisus Hristos s-a nascut inainte cu un an sau doi de 750, anul mortii lui Irod cel Mare.
Durata activitatii publice a Mantuitorului nu este nici ea sigur cunoscuta, din cauza deosebirii dintre Evanghelistii sinoptici si Ioan, referitoare la serbarea Pastilor.
In privinta activitatii publice a Mantuitorului, aceasta variaza dupa unii cercetatori intre 1-3 ani.
Anul mortii Mantuitorului variaza de asemenea. Unii scriitori crestini vechi socotesc a fi anul 28, altii in 29, altii in 32 sau 33 al erei crestine, altii chiar mai tarziu (36). De asemenea, unii autori noi o pun in anul 28, altii in 30, altii in 33. Tinand seama de faptul ca Mantuitorul a murit pe cruce intr-o vineri, in ajunul pastilor iudaice, calculele cele mai bune sunt de acord pentru anii 30 sau 33, cand pastile iudaice au cazut sambata. Parerea cea mai intemeiata si admisa de cei mai multi este pentru data de 7 aprilie 30.
Din copilaria lui Iisus Hristos, in afara de faptul istoric al nasterii Lui la Bethleem, cu prilejul unui recensamant, sub imparatul August, in timpul proconsulului Quiriniuis, in afara de fuga Lui in Egipt si de intoarcerea in Galileea, nu se cunoaste decat episodul de la 12 ani, cand El s-a ratacit de parintii Sai in templul din Ierusalim (Luca II, 42-51). Ipotezele unor cercetatori rationalisti, dupa care Iisus a invatat la preotii din Egipt sau in alte tari (India), ideile pe care El le-a predicat, sunt lipsite de temei istoric.
Din activitatea mesianica a lui Iisus Hristos, Evangheliile au retinut : botezul Lui de catre Ioan (Matei III, 13, 17 ; Marcu I, 9-11), chemarea Apostolilor (Matei, X), propovaduirea insotita de minuni in Galileea, Iudeea si Ierusalim, intrarea triumfala in Ierusalim, prinderea, judecarea, condamnarea, rastignirea, moartea, invierea si inaltarea Lui. In cei vreo trei ani de misiune publica, Iisus Hristos a desfasurat o activitate extraordinara ca invatator, profet si facator de minuni.
Ideea centrala a propovaduirii Mantuitorului este "imparatia lui Dumnezeu" sau "imparatia Cerurilor", inteleasa ca o noua ordine adusa lumii, ca stare de credinta, de virtute si de fericire sufleteasca, bun suprem aparut cu El si realizat in lume prin implinirea poruncilor lui Dumnezeu.
Desi Iisus Hristos a predicat iudeilor, invatatura Lui era destinata lumii intregi. Acest universalism religios, asa cum l-a vestit Mantuitorul, era o noua conceptie, ca si toate marile adevaruri predicate de El.
Iisus Hristos se gaseste fata de Dumnezeu-Tatal intr-un raport deosebit si unic, de filiatie directa propriu-zisa : El este Fiul lui Dumnezeu in inteles real metafizic ,- El participa la fiinta dumnezeiasca. "Eu si Tatal una suntem" (Ev. Ioan X, 30; XIV, 10-13; XV, 23; XVI, 15, 27, 28, 32).
