Continuitatea romano-bizantina pe teritoriul tarii noastre in prima jumatate a sec. al V-lea
Cultura materialasi spirituala a poporului nostru
este strans legata de civilizatia bizantina. Teritoriul dintre Dunare,
Marea Neagrasi Carpatii Nordici, reprezinta un spatiu strans legat de
soarta Bizantului. Procesul de romanizare, care continua neintrerupt si
se generalizase dupa retragerea aureliana, cuprinzand treptat si
regiunile ce au facut parte din fosta provincie romana Dacia, a dus in
prima jumatate a sec. al V-lea la o relativa uniformizare a aspectelor
vietii materiale si spirituale din acest spatiu geografic.
Dovezi ale continuitatii romano-bizantine pe
teritoriul tarii noatre Diversitatea relatiilor pe care populatia
autohtona din teritoriul carpato-dunarean le-a avut in secolul al V-lea
cu Imperiul bizantin s-au manifestat in numeroase domenii de activitate,
influentand intr-o insemnata masura dezvoltarea in ansamblu a
societatii din acest spatiu geografic. O pondere insemnata a acestor
relatii a avut-o domeniul economic, fapt explicabil prin incercarea
Bizantului de a include in sfera sa de interese permanente teritoriul
Daciei. Asemenea interese economice erau impuse de necesitatea
aprovizionarii populatiei din Imperiu, mai ales pentru cei care locuiau
in tinuturile invecinate Dunarii, cu produse cerealiere si animale
domestice. In aceasta perioada, populatia de pe teritoriul actual al
Romaniei practica un gen de agricultura intensivasi periodica, cultivand
indeosebi graul, meiul si orzul, cele mai cunoscute cereale in zonele
carpato-dunarene, efectuand totodata, pe scara larga, o serie de lucrari
de gradinarit, viticultura sau ingrijindu-se de cresterea animalelor.
In schimbul bunurilor furnizate, populatia romanica de aici obtinea
anumite venituri, moneda bizantina servind apoi la procurarea, in
perioada de liniste, a unor produse de genul: untdelemn, vin, arme si
fier prelucrat. Descoperirea unui numar destul de mare de amfore
romanobizantine pe teritoriul carpato-dunarean, a demonstrat
intensitatea activitatiilor comerciale la nordul Dunarii. Alaturi de
amfore pot fi amintite si oale, strachini sau farfurii, tot de
provenienta bizantina, descoperite mai ales in asezarile de pe Dunare.
De la Sucidava sau Drobeta provin chiar resturi ceramice bizantine cu
smalt, produse deosebit de scumpe si apreciate in chip deosebit in acea
vreme. Exemplare interesante au fost descoperite in cetatile
romano-bizantine de pe Dunare, la Sucidava, Drobeta sau Dierna.
In categoria produselor ceramice romano-bizantine
raspandite in spatiul carpato-danubian, importante sunt opaitele. De
forme si marimi diferite, asemenea produse, tipice pentru maiestria la
care mesterii bizantini au ajuns in prelucrarea ceramicii, sunt
intalnite destul de des in asezarile din acesta vreme de pe teritoriul
nord-dunarean.
Pe langa ceramica sau vase de metal, pentru prima
jumatate a sec. al V-lea un interes aparte a fost manifestat pentru
practicarea unor mestesuguri mentionand aici: tiparele pentru fabricarea
bijuteriilor si a unor obiecte auxiliare care cereau pe langa un
deosebit simt artistic si o bogata experienta. Descoperirile de pe
intregul teritoriu al Daciei, dovedesc o intensa activitate in acest
domeniu, precum si multiple influente si legaturi cu lumea romanica
sud-dunareana.
Mai numeroase si mai variate raman insa obiectele de
podoaba de influenta romanobizantina. Unele dintre aceste obiecte au
fost importate din anumite centre mestesugaresti ale Imperiului, altele
insa au fost lucrate de mesterii locali, imitand adesea originalele
romano-bizantine. Cea mai reprezentativa categorie de astfel de obiecte o
constituie fara indoiala fibulele, impartite in doua grupe: cu piciorul
infasurat si fibule turnate. Numarul mare din aceste descoperiri, a
condus la concluzia ca de-a lungul sec. al V-lea circulau pe teritoriul
tarii noastre numai anumite tipuri de fibule, cele cu piciorul
infasurat, derivate fara indoiala din prototipurile romane tarzii ale
sec. al IV-lea. Pe langa piesele si categoriile de produse enumerate
pana acum, la noi in tara au mai fost gasite si catarame, aplice sau
inele etc., datand din sec. al V-lea, avand fie o certa origine
bizantina, fie produse sub influenta civilizatiei Imperiului, puse in
legatura cu relatiile comerciale dintre autohtoni si lumea
romano-bizantina sud -dunareana.
In relatiile comerciale ale autohtonilor
carpato-dunareni cu Bizantul, pe langa schimburile in natura, un rol de
seama l-a jucat moneda de aramasi de bronz. Emisa in Imperiu in vremea
lui Teodosie al II-lea aceasta a circulat intens in spatiul vechii
Dacii, fiind acceptata de populatia romanizata de aici. Aceasta
atitudine poate fi explicata prin faptul ca romanicii carpato-dunareni
s-au considerat ca facand parte din Imperiul roman de Rasarit,
autoritatea politica, economicasi militara a Bizantului. Totodata
autohtonii nord-dunareni aveau legaturi multiple si permanente cu
civilizatia romana, fapt usor explicabil prin punctele comune de ordin
etnic si lingvistic cu romanitatea bizantina sud-dunareana.
In ceea ce priveste relatiile de productie si cele
sociale, teritoriul tari noastre a fost supus in prima jumatate a sec.
al V-lea, ca si Imperiul bizantin, unui proces de descompunere a
sclavagismului si de trecere la feudalism. Populatia diferita ca origine
etnica, romanizata sau in curs de romanizare de pe teritoriul
provinciei Scythia Minor in special, reuseste acum sa se integreze in
sistemul social complicat al Imperiului, in care distingem in general o
clasa suprapusa de explotatori (honestiores) si alta supusa, de
exploatati (humiliores). Sclavii ramaneau in continuare clasa cea mai de
jos a societatii, folositi atat in centrele urbane, cat si la muncile
campului. Taranii liberi au cunoscut in prima jumatate a sec. al V-lea, o
situatie ceva mai buna, dandu-li-se posibilitatea acum sa-si cultive
micile loturi de pamant, pe care le detineau.
|