Codul juridic de la Teodosie al II-lea la Justinian
Pentru a conduce pe oameni, Legea divina nu era de
ajuns, ori Justinian a fost mostenitorul unei situatii juridice destul
de confuze. Cele cateva date mentionate mai sus marcheaza cu siguranta
politica externa a lui Justinian, dar au mai putina greutate fata de
opera juridica realizata in vremea sa. Cu alte cuvinte Corpus Juris
Civilis este incoronarea si punere la punct definitiva a lucrarilor
anterioare. Datorita imperfectiunilor intalnite in Codexul Teodosian, a
abundentei legislative din vremea imparatilor din a doua jumatate a
secolului al V-lea (Leon, Zenon, Anastasius) se impunea o opera de
sinteza. Pentru realizarea acestei lucrari Justinian a avut concursul
unor juristi de seama, intre care amintim pe Trebonian. Totul a inceput
la 13 februarie 528, atunci cand Justinian numeste o comisie formata din
7 membri, in frunte cu Trebonian, avand misiunea de a reuni intr-un cod
toate constitutiile (legile) imperiale in vigoare, de la Hadrian
(117-138) si pana in secolul al VI-lea, eliminand elementele care nu mai
corespundeau cerintelor timpului. Comisia trebuia sa utilizeze Codexul
Teodosian precum si culegerile particulare alcatuite in timpul lui
Diocletian : Codex Gregorianus si Codex Hermogenianus. Demersul lui
Justinian s-a concretizat pe 7 aprilie 529, cand lucrarea intitulata
Codex Justinianus a fost gata. La 15 decembrie 530, imparatul numeste o
noua comisie formata din 16 membri, pusa sub conducerea aceluiasi
Trebonian cu misiunea de a codifica lucrarile de interpretarea legilor
(jurisprudenta) juristilor romani din secolele II-III. Dupa trei ani
lucrarea a fost gata si publicata la 16 decembrie 533 sub numele de
Pandecte sau Digeste. La 21 noiembrie 533 a aparut o alta lucrare
intitulata Institutiones, realizata din insarcinarea lui Justinian de
catre Teofil si Dorotei, profesori la scolile de drept din
Constantinopol si Beyruth, precum si de consacratul Trebonian. Lucrarea
era de fapt un manual elementar de drept, pus la indemana studentilor in
drept si care prezenta un material selectionat din Codex Justinianus si
Digeste, fiind impartit in 4 carti. Numarul mare de legi promulgate de
Justinian in cursul celor 5 ani scursi de la aparitia lui Codex
Justinianus (529) a impus publicarea unei noi editii inbogatite a
Codexului amintit si care va apare sub numele de Codex repetitae
praeselectionis la 16 noiembrie 534, in 12 carti.
Legile promulgate intre anii 535-565 au purtat numele
de Novellae, adica legi noi in numar de 154 si redactate in marea lor
majoritate in limba greaca. Unele dintre aceste legi faceau referire si
la teritoriul tarii noastre, dandu-ne informatii despre viata politicasi
religioasa din acesta zona a Imperiului. Astfel Novela a XI-a ne
vorbeste de arhiepiscopia Iustiniana Prima, intemeiata de Justinian in
anul 535 si care avea in subordine doua episcopii din Banat, Lederata si
Recidiva.
Toate lucrarile juridice publicate pe vremea lui
Justinian au primit din partea juristilor Universitatii din Bologna,
incepand cu secolul al XII-lea, denumirea de Corpus Juris Civilis. Cel
care adesea este numit "ultimul imparat roman" si "primul bazileu
bizantin", a ramas in istorie si prin numeroasele sale initiative
legislative. Atat faimosul sau cod de legi, cat si Digeste,
Institutiones sau Novelele, reflectau de fapt visul unei ordini
universale crestine si romane. Fragmente intregi din aceasta legislatie
tratau despre Biserica, despre disciplinasi morala, accentuand conceptia
bizantina si medievala asupra Bisericii si societatii. Chiar daca
principalele directii ale acestei legislatii urmareau principii
stabilite deja din vremea lui Constantin cel Mare si Teodosie I,
contributia lui Justinian ramane profunda. Nenumaratele sectiuni ale
Codului sau vorbeau despre proprietatea bisericeasca, despre datoriile
clerului, despre drepturile episcopale in cadrul societatii, despre
disciplina calugarilor sau despre masurile care trebuiau luate impotriva
ereticilor. La randul lor Novelele 6 si 123 reprezinta un fel de
constitutie a Bisericii Imperiale. Intemeiate esential pe legislatia
canonica existenta promulgata la Sinoadele Ecumenice, aceste texte
depaseau cadrul strict si legiferau in domenii despre care sinoadele nu
aminteau nimic. De exemplu Justinian interzicea hirotonia ca episcop a
celor care aveau sotii sau copii sau formula faimosul sistem al
"pentarhiei", conform caruia Biserica Universala trebuia condusa de 5
patriarhi: Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalimul.
Sistemul nu a functionat in mod real niciodata, schisma monofizita
eliminand de la inceput influenta Alexandriei si Antiohiei; rezulta mai
degraba o suprematie de facto a Constantinopolului in Orient si o
autoritate redusa a celorlalte patriarhate ortodoxe
|