AVANSAREA POLITICO-RELIGIOASA A CONSTANTINOPOLULUI
AVANSAREA POLITICO-RELIGIOASA A CONSTANTINOPOLULUI
Tinînd cont de faptul ca Noua Roma (Constantinopolul) devenise odata cu
împaratul Constantin cel Mare resedinta împaratilor imperiului roman,
canonul al treilea al conciliului ecumenic din Constantinopol (381)
acorda episcopului acestui oras o pozitie primatiala în raport cu
patriarhatele Bisericii orientale, primat care respecta însa întîietatea
pontifului roman. Acesti primi pasi ai ascensiunii religioase a
episcopului de Constantinopol datorati doar unor motive politice devin
mult mai clari, determinanti chiar la conciliul ecumenic din Calcedon
(451), unde canonul 28 declara urmatoarele: "...orasul (Constantinopol
n.n.) care este onorat cu resedinta împaratului si a senatului si se
bucura de aceleasi privilegii ca si vechea cetate imperiala (Roma n.n.),
trebuie sa aiba aceleasi prerogative ca si aceea si în domeniul
ecleziastic si sa fie a doua dupa aceea (Roma n.n.). Si astfel (decretam
ca) numai mitropolitii diecezelor Pontului, ai Asiei si Traciei, ca si
episcopii teritoriilor numitelor dieceze care sînt între barbari, vor fi
consacrati de sfîntul scaun al sfintei biserici din Constantinopol...".
Papa Leon cel Mare protesteaza energic împotriva acestei flagrante
uzurpari a drepturilor pontifului roman si a Bisericii Romei, dar totul
este în zadar: împaratul Marcian si episcopul de Constantinopol Anatol
erau decisi sa treaca peste orice norma a Bisericii pentru a acorda o
pozitie de întîietate scaunului episcopal al Constantinopolului. Am
mentionat aceste doua canoane ale conciliilor din Constantinopol si
Calcedon tocmai pentru a vedea de unde si cum începe ascensiunea
religioasa a capitalei de pe malurile Bosforului, ascensiune datorata în
esenta doar unor motive politice, din care cauza, în secolele
urmatoare, si regiunile tarii noastre, în primul rînd Schytia Minor, vor
fi scoase din jurisdictia universala a Romei si înglobate în
jurisdictia patriarhului de Constantinopol. Mentionam apoi faptul ca
motivele pentru care Constantinopolul (="onorat cu resedinta împaratului
si a senatului") este declarat al doilea ca importanta religioasa dupa
Roma, din cauza ca sînt simple motive politice si nu sînt aprobate de
Scaunul apostolic al Romei, nu sînt nicidecum valide pentru a pretinde o
astfel de pozitie în cadrul Bisericii si în raport cu Roma. Importanta
religioasa a acesteia deriva nu din motive politice, ci din faptul ca
aici a fost martirizat si înmormîntat capul vazut al Bisericii,
apostolul Petru, pentru care motiv aici si-au stabilit resedinta
pontifii romani, urmasii lui Petru în conducerea Bisericii. Insa se pare
în acele timpuri, bazileii si episcopii lor de curte nu întelegeau sau
nu voiau sa înteleaga ca prin astfel de gesturi atentau în mod tragic la
unitatea Bisericii, unitate al carei garant era si ramîne doar Sfîntul
Parinte Papa.
Pentru regiunile tarii noastre, în special în Doborogea (=Scythia Minor)
consecintele nefaste ale acestui canon 28 de la Calcedon nu se simt
înca. Asa cum ne atesta o inscriptie din secolul al VI-lea, crestinii
dobrogeni, necunoscînd manevrele politico-religioase de la
Constantinopol, afirmau ca fac parte din "Sfînta Biserica catolica".
Vicariatul papal din Tesalonic
Cu trecerea timpului, ca o urmare a sus-mentionatului canon 28,
provinciile rasaritene ale imperiului roman vor trece sub jurisdictia
patriarhatului din Constantinopol. Totusi, zona prefecturii Illyricului,
pîna la rîul Vit (în Bulgaria), ramîne unita în continuare cu Roma.
Pentru aceasta zona, papa îsi avea un vicar la Tesalonic (în Grecia)
care reprezenta aici Scaunul apostolic al Romei. Zonele nord-dunarene
învecinate cu aceasta prefectura, prin legaturile etnice, economice si
religioase ce le aveau cu regiunile din sudul Dunarii, se mentineau
astfel în comuniune cu Biserica universala. Un exemplu (printre multe
altele) al jurisdictiei papei în prefectura Illyricului îl avem din anul
531, cînd episcopul mitropolit de Larissa (Grecia), în urma depunerii
sale de catre patriarhul din Constantinopol, se adreseaza papei Agapit
pentru a i se face dreptate.
Arhiepiscopia Justiniana Prima
In timpul împaratului Iustinian (527-565), un exponent de vîrf al
cezaropapismului, prefectura Illyricului a suferit o schimbare
importanta datorata "ambitiei împaratului, care voia sa ridice la o
faima deosebita satul sau natal Tauresium", la circa 40 km de
localitatea Nis, în fosta Iugoslavie. In anul 535, prin Novela XI din 14
aprilie, el ridica localitatea natala, careia îi schimba numele în
Iustiniana Prima, la rangul de mitropolie si-i acorda jurisdictia asupra
unor provincii care pîna acum apartineau de vicariatul papal de
Tesalonic. Ca si la conciliul din 451, nici acum împaratul nu cere
consimtamîntul papei si nici macar nu mentioneaza vicariatul din
Tesalonic si drepturile acestuia. In viziunea lui Iustinian,
arhiepiscopul de aici dobîndeste anumite puteri peste ceilalti episcopi
din Illyricum nu de la papa, asa cum ar fi fost normal, ci "la umbra
conducerii politice" (Novela XI).
Zece ani mai tîrziu, Iustinian promulga legea nr. 131, prin care
definitiveaza novela din 535. Probabil si din ironie, împaratul îl
mentioneaza pe papa Vigiliu, însa este aproape sigur ca acum rolul
pontifului roman este acela de a se vedea constrîns sa constate cu
durere ceea ce facuse împaratul. Prin deciziile sale, vicariatul de
Tesalonic pierde foarte mult din importanta pe care o avusese înainte.
Trebuie însa sa mentionam faptul ca chiar daca împaratul a luat
initiativa înfiintarii arhiepiscopiei Iustiniana Prima, în viitor papii
vor interveni deseori în aceasta arhiepiscopie, iar documenele istorice
nu ne relateaza nici un protest al patriarhului de Constantinopol fata
de interventiile papilor. De exemplu, papa Grigore cel Mare (590-604)
confera pallium-ul (semnul demnitatii arhiepiscopale) arhiepiscopului de
Iustiniana, numit Ioan. In diferite alte ocazii, acelasi papa se
adreseaza unora sau tuturor episcopilor sau mitropolitilor din
Illyricum, ceea ce ne atesta înca odata faptul ca aceasta arhiepiscopie
cu toate diecezele sufragane depinea înca de jurisdictia Scaunului
apostolic roman.
Afara de zonele de la sudul Dunarii, Novela XI ne spune ca si
"...Viminacium, cît si Recidiva si Litterata, care sînt dincolo de
Dunare, se afla iarasi sub stapînirea noastra...". Deoarece puterea
politica a Constantinopolului se extinsese si peste Dunare, în Oltenia
si Banat, este usor de înteles cum si jurisdictia arhiepiscopiei
Iustiniana Prima cuprindea acum si aceste provincii ale tarii noastre.
Datorita patrunderii slavilor si avarilor în peninsula balcanica, dupa
anul 602 nu mai avem nici o stire despre aceasta arhiepiscopie si nici
despre mitropoliile si episcopiile din jurisdictia sa.
