Arhiva ortodoxa

Principala bazilica a capitalei imperiale, consacrata lui Hristos, Intelepciunea lui Dumnezeu (I Corinteni 1, 24) , fusese contruita initial in vremea lui Constantin si Constans. Ea a fost incediata in 404 pe vremea tulburarilor provocate de exilul Sfantului Ioan Gura de Aur. Reconstruita pe timpul lui Teodosie al II-lea ea a fost inca o data distrusa in timpul rascoalei Nika, in 532. Reconstructia edificiului i-a permis lui Justinian sa-si afirme vocatia sa de constructor, exprimata atat in capitala cat si in provincie prin ridicarea de noi biserici sau alte edificii. Imparatul va incredinta unor savanti precum geometrului Antemios din Tralles si fizicianului Isidor din Milet, construirea unei imense bazilici cu cupola. In cinci ani edificiul a fost gata, iar la inaugurarea sa pe 27 decembrie 537, Justinian declarand: "Te-am invins Solomoane". Din pacate, in urma unui puternic cutremur de pamant, cupola se va darama si va fi refacuta in 563. Caracteristica acestei biserici era tocmai marimea cupolei, cu un diametru initial de 31 m., ridicata la o inaltime de 50 m. Aceasta cupola domina intreg edificiul. Procopius de Cezareea spunea ca ea "este atat de usoara si aeriana, ca pare ca sta mai putin pe ziduri, decat ca este suspendata cu un lant de aur din inaltul cerului". Sustinuta de 4 mari arcuri, care se sprijina pe 4 piloni foarte puternici, ea se propteste la Est si la Vest pe 2 mari semicupole, care la randul lor au ca punct de sustinere 3 nise semicirculare. Cupola reprezenta de fapt Imparatia lui Dumnezeu care domina pe cea a oamenilor. In timpul diverselor ceremonii ce vor avea loc pana la 1453, imparatul ocupa spatiul de sub cupola tocmai pentru a aminti asistentei legatura sa cu Dumnezeu, in centru fiind sfera cereascasi trimisul pe pamant, imparatul. Prin abilitatea lor extraordinara arhitectii au reusit sa faca in acelasi timp si un edificiu solid, de proportii armonioase, realizand o adevarata capodopera198. Poate ca indrazneala lor a fost putin cam mare dovada fiind cutremurul care a dus la daramarea cupolei, refacuta ulterior de acelasi Isidor din Milet.

De atunci incoace, Sfanta Sofia apare ca una dintre cele mai mari creatii ale arhitecturii, un monument tipic, in care se rezuma un intreg ansamblu de metode si idealuri de arta. Cupola vadeveni de acum incolo caracteristica arhitecturii bizantine. In exterior, basilica nu are nimic deosebit, zidurile fiind construite din caramida aparenta. In schimb, interiorul are o bogatie si un lux deosebit, care au devenit de asemenea caracteristice stilului bizantin. Frumusetea pavajului din marmura si mozaic, coloanele inalte de marmura, decoratia bogata a capitelurilor lucrate ca niste bijuterii, placajul peretilor cu marmura policroma care vor sa imite covoarele din Orient, stralucirea mozaicurilor de pe cupole si abside, minunatele vase din aur si argint, tesaturile din matase si aur care decorau altarul, toate uluiau pe privitori. Acealsi Procopius afirma: "ea este opera puterii si indemanarii omenesti, precum si a divinitatii". Ea reprezintasi astazi un monument celebru desi dupa caderea Constantinopolului sub turci a devenit moschee. Azi este muzeu atat pentru crestini cat si pentru musulmani.

Sfanta Sofia nu a fost singura opera de arta din timpul lui Justinian. In vremea sa au fost construite si alte biserici, intr-un stil care dovedeste ingeniozitate si noutate. Din pacate multe dintre acestea au fost distruse de-a lungul anilor. La Constantinopol se mai pastreaza bisericile: Sfintii Serghie si Vach dupa un plan octogonal, precum si Sfanta Irina199. Cel mai bine s-au conservat bisericile din Ravenna: Sfantul Apolinarie in Classe, Sfantul Apolinarie il Nuovo (ultima tot dupa un plan octogonal). La Tesalonic Justinian a refacut biserica Sfantul Dumitru, care pastreaza pana astazi forma ei originala, iar la Efes biserica Sfantul Ioan Evanghelistul. Toate acestea sunt capodopere care stralucesc prin frumusetea placajelor, a pavimentelor de marmura policroma, ori a mozaicurilor cu un decor deosebit de bogat. Mozaicurile de pe bisericile amintite din Ravenna, ne dau o imagine a luxului si vietii bizantine din secolul al VI-lea, asupra stralucirii si fastului imperial.

Aceleasi tendinte se intalnesc si in alte opere din acesta perioada, cum ar fi manuscrisele cu litere de aur si argint pe pergament de purpura, tesaturile scoase la iveala cu prilejul sapaturilor arheologice din Egipt, sculpturile din fildes, lucrarile de orfevrerie. In toate acestea se intalnesc elemente traditionale greco-romane, dar si influente orientale, in special siriene, din a caror combinatie a iesit arta bizantina. Constantinopolul va deveni, din vremea lui Justinian, un centru artistic si cultural de prim ordin, preluand in multe privinte rolul pe care l-au avut mai inainte orase precum: Antiohia, Alexandria si Efes. Va lua nastere o arta noua, iar printre scopurile principale se va numara in primul rand glorificarea lui Dumnezeu si a imparatului. Intreaga arta va fi in serviciul crestinismului.