Anastasius I (492-518)
Dupa moartea lui Zenon, in fruntea Imperiului
va fi ales un functionar de la Curte, pe nume Anastasius. In acea
vreme, Imperiul era framantat de doua probleme majore: una de natura
religioasa, care diviza populatia inca de la Sinodul al III-lea
Ecumenic, dar mai ales dupa Sinodul al IV-lea de la Calcedon, iar alta
de natura etnica, anume problema strainilor, mai cu seama a
isaurienilor, care devenisera un pericol intern in vremea lui Zenon. De
aceea, poporul cerea cu insistanta ca viitorul imparat sa fie un ortodox
si un imparat roman. Noul ales, Anastasius, nu era insa un ortodox
convins. Mama sa era ariana, un unchi maniheu, iar el insusi avea
inclinatii monofizite. Inainte de alegerea sa ca imparat avusese un
conflict cu patriarhul Eufemius, pentru faptul catinuse in Biserica
Sfanta Sofia o serie de conferinte cu caracter eterodox. Din acest motiv
patriarhul nu a fost mutumit de alegerea imparatesei Ariadna, sotia lui
Zenon, de Senat si de armata. Pana la urma s-a ajuns la un compromis si
anume s-a hotarat ca Anastasius sa se angajeze in scris ca va respecta
hotararile Sinodului de la Calcedon. Anastasius a consimtit la acest
lucru, dar cum se va vedea, el nu-si va respecta angajamentul. In mai
492 noul imparat se va casatori cu Ariadna si va domni pana in 518.
Inca de la inceputul domniei sale, Anastasius va
rezolva problema isaurienilor. El il va omori pe fratele lui Zenon,
Longinus, care organizase un complot impotriva noului imparat, va
confisca bunurile isaurienilor si ii va alunga din capitala. Aceste
masuri au fost urmate de lupte lungi si crancene, care au durat 6 ani,
in urma carora isaurienii au fost infranti. In anul 502 imparatul
Anastasius are de luptat si impotriva persilor, pentru care angajeaza
forte militare considerabile. Dupa lupte indecise, in anul 506 este
incheiat un armistitiu pe o durata de 7 ani.
| 
