Mai mult decât succeselor militare şi reformelor
lui Diocleţian pe care le-a continuat sau completat, renumele împăratului
Constantin se datorează fără îndoială atitudinii sale faţă de creştinism care,
în urma sprijinului acordat de el, din religie interzisă şi persecutată a
devenit religie acceptată şi favorizată de către însuşi conducătorul statului.
