În istoria milenară a Bizanţului, cultura
sub diferitele ei forme a reprezentat o preocupare statornică pentru marea
majoritate a împăraţilor. Crearea Universităţii din Constantinopol şi
publicarea „Codex”- ului teodosian rămân însă înscrise drept momentele de vârf
din istoria civilizaţiei Imperiului bizantin, aparţinând în exclusivitate
perioadei de guvernare a lui Teodosie al II-lea. Până în secolul al V-lea Atena
reprezenta principalul centru al învăţământului şi al ştiinţelor păgâne în
întreg Imperiul roman. Cu toate acestea triumful creştinismului de la sfârşitul
secolul al IV-lea, a adus o sensibilă scădere a prestigiului acestei şcoli,
declin amplificat nu numai de invazia vizigotă, dar şi de crearea unei
Universităţi creştine în vremea lui Teodosie al II-lea. Actul care a legitimat
înfiinţarea noii Universităţi de la Constantinopol, a fost dat de către
Teodosie al II-lea la 25 februarie 425. Corpul profesoral era compus din 10
gramaticieni de limbă greacă, 10 de limbă latină, 5 retori greci şi 3 latini,
la care se mai adăugau o catedră de Filozofie şi 2 de Drept. În luna următoare,
la 14 martie 425 un text înscris în „Codex Theodosianus” făcea elogiul acestei
realizări de prestigiu din viaţa culturală a noii Rome, dând chiar numele unor
profesori. Astfel pentru catedra de Gramatică a limbii greceşti erau Helladios
şi Syrianus, pentru cea de Gramatică a limbii latine, Teofil, apoi sofiştii
Martinos şi Maximos, juristul Leonţiu predând la catedra de Drept.
Profesorii erau foarte bine plătiţi de către Stat, având obligaţia să-şi dedice
în exclusivitate timpul lor activităţii didactice de la Universitate. Poziţia
lor socială în Stat capătă un loc aparte, oferindu-li-se onoruri de seamă.
Fondarea acestui locaş de învăţământ nu a avut o destinaţie cu totul
întâmplătoare, ci a încercat să contrabalanseze prestigiul vechilor
Universităţi păgâne din Alexandria şi Atena. Învăţământul se făcea în două
limbi: greacă şi latină. Chiar dacă latina rămânea în continuare limba
oficială, greaca o va înlocui treptat. Această iniţiativă a fost cultivată
tocmai de profesorii de la Universitatea din Constantinopol.
Întemeiată de Teodosie al II-lea,
restaurată în secolul al IX-lea, protejată de Constantin Porfirogenetul, Şcoala
Superioară din Constantinopol, în ciuda multor vicisitudini, a existat atâta
vreme cât şi Imperiul. Crearea ei în secolul al V-lea, într-o perioadă în care
vechile şcoli ale lumii romane încep să se închidă una după alta, rămâne în
istorie drept un simbol în jurul căruia s-au grupat cele mai capabile forţe
spirituale ale Imperiului.
* *
* Literatura Bizanţului,
antologare, traduceri şi prezentare Nicolae Şerban TANAŞOCA, Bucureşti, Editura
Univers, 1971, p. 43.
|