Pentru promotorii de la noi ai europenismului, Charta drepturilor omului premerge Scriptura. Oamenii politici actuali persista in schizofrenia cultivata de comunism. Se uita prea des ca statul si Biserica (in ciuda separarii formale, sau tocmai datorita ei) au un subiect comun: cetateanul pentru primul, credinciosul pentru a doua. Miza comunismului a fost aceea a separarii celor doua ipostaze. Credinciosul era tolerat numai intre zidurile Bisericii; afara, el redevenea cetateanul loial, harnic constructor al socialismului. Acasa se inchina la icoana, iar la birou ziua ii era supravegheata de privirea necrutatoare a tabloului prezidential. Biserica facea pastoratie crestina iar statul misiune atee. In aceasta dedublare si sfasiere a omului rezida caracterul demonic al ispitei comunismului.
Opozitia credinta - ateism este continuata astazi de una si mai grava, mai subtila: ortodoxie - europenism. Sa luam un singur exemplu: modificarea articolului 200 din Codul Penal privind recunoasterea existentei si drepturilor minoritatii homosexuale. Intrebandu-l pe un parlamentar cum se impaca statutul confesional al celor pe care ii reprezinta cu aceasta initiativa legislativa, mi-a raspuns scurt: asa trebuie sa facem, este cerinta Consiliului Europei!... Daca Europa a inceput sa fie invocata in acte anti-europene, adica anti-crestine, inseamna ca insasi europenitatea nu mai este inteleasa in adevarata ei dimensiune. Intr-o luare de pozitie, Arhiepiscopul Bartolomeu al Clujului declara: "Nu aceasta este Europa pe oare o cunoastem si o recunoastem, ci aceea care si-a faurit cultura si modul de viata prin sinteza crestinismului si a gandirii elene." Ortodoxia este garantia europenitatii noastre; prin crestinismul poporului roman suntem cu adevarat europeni. Cu siguranta ca o asemenea perspectiva nu a fost luata in seama de cei care opun Rasaritului, Apusul.
Responsabilitatea fata de oameni se fundamenteaza (si este garantata astfel) pe responsabilitatea fata de Dumnezeu. Acesta este sensul formulei: "Nihil sine Deo." Apare drept, evidenta trasatura comuna care leaga comunismul de ideologia actuala: lipsa oricarei responsabilitati transcendente. Totul se consuma aici, in imediat. Comunismul a aratat cu prisosinta unde duce aceasta monocolora abordare a puterii: la dezumanizare, la reducerea omului din statutul de persoana la cel de individ. Omul poate fi omorat sufleteste nu numai prin teroarea, ci si prin libertatea maxima. Incurajarea relativizarii valorilor imorale si spirituale este un demers fara precedent in istoria moderna a Europei. Intr-o perioada in care, cu exceptia Iugoslaviei domneste pacea iar dictatura a disparut de pe continent asistam la un "razboi nevazut" deliberat acceptat.
Intelectualul european confunda din ce in ce mai des si mai deschis ideologia cu adevarul. Amestec paradoxal de bibliografie franceza de stanga si idiosincrazii provinciale, noul pedagog al constiintei publice pune la mezat credinta. Este iritat de prezenta Bisericii in societate sau reclama din partea acesteia un ecumenism imposibil. Acuza discursul teologic de inadecvare si credinta de anacronism, dar el este primul care acrediteaza o noua limba de lemn corespunzatoare unui cap pe masura. Pentru un asemenea exemplar hibrid, nascut intre Urali si Sena, turismul se confunda cu politica, televiziunea cu stiinta, Coca-Cola cu prosperitatea. Pe langa taxa pe valoarea adaugata el mai plateste una pe prostie.
Ignoranta fata de Europa si de ceea ce inseamna aceasta in realitate este dublata de ignoranta fata de ceea ce Romania are cu adevarat nevoie. Acest spor de ignoranta si inconstienta este un rezultat al crizei de identitate pe care o experimenteaza majoritatea oamenilor nostri publici. Refuzul credintei este, in cazul romanilor, sinonim cu refuzul identitatii, iar cine astazi isi refuza sau ignora propria identitate refuza si ignora in egala masura si identitatea europeana. O spune Herder (deja in secolul XIX): "Europa este un concert de popoare in care fiecare natiune isi face auzit sunetul propriu." Cu initiative de genul celei referitoare la modificarea articolului 200 C. P., riscam sa ne prezentam cu un sunet fals.
