Invatatura despre Biserica - Sfantul Ioan Gura de Aur
Invatatura despre Biserica - Sfantul Ioan Gura de Aur
Sfantul Ioan Gura de Aur defineste Biserica drept "trupul lui Hristos", al carei Cap este Iisus Hristos insusi. Ea este un trup organic ale carei membre, care sunt credinciosii, trebuie sa stea intr-o armonie perfecta. Biserica isi are temelia chiar in intruparea lui Iisus Hristos. Ea este prelungirea intruparii lui Iisus Hristos de-a lungul veacurilor. Ca aspect invizibil, Biserica este formata din elementul divino-uman.
Biserica cuprinde multi membri. Dar daca ea pierde un singur membru, aceasta se resimte in saracirea spirituala a celorlalti. De aceea in Biserica nu se permite nici un fel de dispretuire a unora fata de ceilalti. Deci, Biserica desi este compusa dintr-un mare numar de oameni, unii mai vrednici si altii mai putin vrednici, totusi cand unul dintre ei este bolnav si sufera, toate celelalte membre sufera impreuna cu el. Aceasta, deoarece membrele sunt unite prin credinta in Iisus Hristos. Apostolii si dupa ei urmasii lor : episcopii, preotii si diaconii impreuna formeaza cu credinciosii adevarati Biserica lui Hristos.
Crestinii trebuie sa-si duca viata in asa fel incat, desi traiesc pe pamant, sa se comporte ca si cand ar trai in cer, avand ca temelie si model viata pe care a dus-o Iisus Hristos ca om.
Sfantul Ioan Gura de Aur, facand o paralela intre Vechiul si Noul Testament sub raportul perfectiunii morale, spune ca Adam este izvorul vietii naturale-trupesti, Iisus Hristos este izvorul vietii spirituale, iar Sfantul Duh este cel care ne ajuta sa desavarsim aceasta viata.
Sfantul Ioan Gura de Aur se straduieste sa intareasca in mod practic legatura intre credinciosii timpului sau pe cale liturgica. El spune in acest scop ca daca Biserica slabeste sub acest aspect (liturgic - euharistic), unitatea crestinilor slabeste si ea. In aceasta straduinta el aduce ca exemplu modul de viata dus de comunitatile epocii primare, unde Sfanta Euharistie intarea unitatea intre crestini ca membre ale Bisericii. El spune ca Biserica lui Hiristos este vie si puternica in masura in care ea se hraneste cu trupul si cu sangele dumnezeiescului ei intemeietor, caci fara comuniunea dintre Hristos si crestini nu poate fi vorba de o Biserica.
Biserica in calitatea ei de mijloc de mantuire a omenirii din pacat este asemanata cu corabia lui Noe, care a scapat pe cei din ea. Dar spre deosebire de corabia lui Noe, Biserica ii si transforma pe cei care intra in ea si nu-i lasa asa cum sunt, cum facea corabia lui Noe. Biserica ii transforma pe crestini in fii ai lui Dumnezeu dupa har, caci ea este locul cel mai potrivit pentru a ne reface spiritual.
Frecventarea bisericii de catre credinciosi si dorul lor spiritual dupa invatatura cea dumnezeiasca sunt motive care-l bucura pe Sfantul Ioan Gura de Aur, care spune printre altele: "Nu stiti cat este de insemnata aceasta intarire a voastra in cele duhovnicesti, si anume faptul ca zilnic mergeti la biserica cu atata ravna si ca nu va puteti indestula de invatatura cea duhovniceasca de aici. Caci dupa cum pofta de mancare este semnul unei bune sanatati a trupului, tot asa ravna dupa invatatura cea dumnezeiasca este semnul unei bune sanatati sufletesti, si argumentul cel mai puternic al unui suflet in intregime sanatos". Dupa Sfantul Ioan Gura de Aur, fiecare crestin trebuie sa progreseze in invatatura divina si in virtute in asa fel incat sa ajunga un propovaduitor al cuvantului lui Dumnezeu catre semenii sai. "Caci dupa cum lampa nu lumineaza pentru sine, ci pentru cei ce sunt in intuneric, tot asa se cade si crestinului sa aduca pe altii pe calea virtutii prin exemplul sau bun. Caci la ce foloseste un crestin daca nu aduce pe nimeni la calea virtutii ? La nimic. Asemenea nici aluatul nu dospeste pentru sine, caci el, desi este putin, totusi dospeste multa paine. La fel si voi, spune Sfantul parinte, chiar daca sunteti putini la numar, va puteti face multi prin credinta si prin ravna voastra catre Dumnezeu. Caci dupa cum aluatul nu-si slabeste puterea din cauza imputinarii sale, tot asa si voi de voiti, puteti aduce pe multi spre aceeasi ravna a credintei voastre. Asadar, fiecare sa vina la biserica indemnandu-se unul pe altul: tatal pe fiu, fiul pe tata ; barbatul pe sotie, sotia pe barbat; stapanul pe slujitor; fratele pe sora ; prietenul pe prieten si chiar pe cei vrajmasi, ca sa vina la biserica imtr-un numar tot mai mare. Aceasta produce o mare inaltare sufleteasca".
Privitor la conditiile mantuirii Sfantul Ioan Gura de Aur spune : Nu este de ajuns numai harul lui Dumnezeu, pentru ca noi sa ne mantuim, ci trebuie ca si noi sa conlucram cu harul in mod liber. Aceasta arata ca nimeni nu este silit, ci toti suntem chemati la mantuire, dar nu toti sunt vrednici de a primi mantuirea. Sfantul Ioan Gura de Aur accentueaza asa de mult rolul vointei omenesti in indreptarea si obtinerea mantuirii, incat unii au socotit ca ar fi semipelagian. Dar acest lucru nu este adevarat, deoarece el spune clar «ca harul face inceputul mantuirii, dar noua ni se cere o conlucrare libera cu harul cel dumnezeiesc, si deci nimeni nu este silit sa ajunga la mantuire. Sfantul Ioan Gura de Aur combate aspru pe cei ce considerau Biserica o simpla institutie omeneasca.
Marturiseste ca Sfanta Treime este temelia Bisericii si a vietii crestine. Ea este realitatea suprema, care sta la temelia intregii crestinatati. Biserica este prezenta Sfintei Treimi in credinciosi prin harul cel dumnezeiesc.
Traditia patristica vorbeste despre o asemanare continua a vietii crestinilor cu viata treimica. Unitatea Sfintei Treimi nu este o unitate in care persoanele Sfintei Treimi se contopesc intr-una singura, ci este o unitate care este rodul iubirii si al comuniunii dintre persoanele care-si mentin insusirile lor specifice. Unitatea de comuniune a persoanelor divine este temelia vietii Bisericii, in care unitatea nu este o simpla unire intre credinciosi, ci o unire divino-umana, o unitate a oamenilor cu Dumnezeu.
Sobornicitatea Bisericii isi are temelia in viata de perihoreza a Sfintei Treimi. Ea cuprinde atat unitatea cat si pluralitatea persoanelor componente ale Bisericii, dupa modelul vietii treimice.
In sobornicitatea Bisericii totul se explica prin Sfanta Treime, fiindca madularele trupului tainic al lui Iisus Hristos se daruiesc unul celuilalt si toti lui Dumnezeu in Sfanta Treime.
Sobornicitatea Bisericii se realizeaza in constiinta credinciosilor ca un acord al unitatii si diversitatii dupa chipul treimic. Sifinta Treime se manifesta in viata Bisericii oa un adevar sigur de temelie.
Realizarea Bisericii in duhul ei sobornicesc este opera Sfantului Duh, care se impartaseste Bisericii de Sfanta Treime. Sfantul Duh este cel care sustine Biserica ca o unitate in pluralitatea ei si uneste in Hristos membrele trupului Sau intr-o unitate perfecta fara sa le confunde. El este purtatorul iubirii dintre Tatal si Fiul si tot El realizeaza relatia vie intre crestini si Sfanta Treime.
Nu poate exista Biserica soborniceasca in afara Sfintei Treimi. Aceasta, deoarece Sfanta Treime este aceea care-i comunica viata cea dumnezeiasca prin Sfantul Duh, ii mentine pe crestini in iubire si comuniune reciproca si le imprima o traire soborniceasca dupa modelul Sfintei Treimi.
Sfantul Ioan Gura de Aur accentueaza ca viata in Hristos straluceste cu o deosebita putere, pentru ca ea se caracterizeaza printr-o iubire fara de margini. Altfel definita, desavarsirea crestina este iubirea care s-a intrupat in viata lui Iisus Hristos, iubire care trebuie sa se intrupeze si in viata noastra. Iubirea fata de Dumnezeu genereaza iubirea fata de semeni, caci cel care iubeste pe Dumnezeu trebuie sa iubeasca si pe fratii sai, cu care insusi Iisus Hristos s-a identificat, (Matei XXV, 35-46).
