Evidentierea pozitiei ortodoxe referitoare la cartea lui Iov
Evidentierea pozitiei ortodoxe referitoare la cartea lui Iov
Despre cartea Iov care s-a bucurat de un statut aparte pentru ca, fie contestata canonic, fie acceptata, s-a scris mult si se va mai scrie. In ceea ce priveste numele cartii trebuie precizat inca de la inceput faptul ca aceasta poarta numele personajului principal, care are o semnificatie nesigura. Etimologic, numele Iov inseamna cel contestat, cel nelinistit, cel tulburat sau in limba ebraica mai poate insemna "unde este Dumnezeu". Numele de Iov deriva de la verbul aiab sau iib care se talmaceste a dusmani. Iov poate insemna si dusmanie, iar luat ca pasiv numele personajului principal ar insemna, cel dusmanit, cel persecutat. Cert este ca numele Iov este unul simbolic. Autorul sacru a intentionat sa ofere cititorilor sai prin personajul cu adevarat numit drept inaintea lui Dumnezeu, un frumos model de rabdare in suferinta. Ca scop secundar, autorul a avut ca scop bine delimitat combaterea trufasei curiozitati care mana pe om sa scruteze planurile Providentei divine.
Dupa foarte multi exegeti cartea aceasta este interesanta si esentiala pentru modul in care trateaza problema suferintei. Evlavia pe care o arata Iov si faptul ca el este pana astazi un model de rabdare la incercarile pe care Dumnezeu i le trimite, este un exemplu de urmat de catre orice crestin din toate veacurile. Sfantul Vasile cel Mare referindu-se la suferinta lui Iov considera ca exista pe langa suferinta nascuta din pacat si o suferinta nascuta din iubire, a carei suprema expresie avea sa fie jertfa de pe cruce. "De acest fel este si invinuirea pe care diavolul i-a adus-o lui Iov spunandu-i ca nu degeaba cinsteste Domnul pe Iov, ci ca are bogatia ca plata a evlaviei lui si celelalte. De aceea Dumnezeu, ca sa dovedeasca virtutea barbatului l-a lipsit de tot ce avea ca prin toate sa arate multumirea pe care Iov i-o aducea lui,Dumnezeu" in acest sens, Iov nu este rasplatit pentru ceea ce da, ci pentru ceea ce face. Dreptul Iov nu numai ca sufera, rabdator si iubitor de Dumnezeu fiind, ci, mai mult decat atat, se considera singurul vinovat pentru ceea ce patimeste. Suferinta sa nu e numai fizica, ci si morala. Iov este pe deplin constient pe parcursul tuturor incercarilor ca suferinta il va duce la cunoasterea deplina, la cele fagaduite de Dumnezeu celor drepti si buni.
Suferinta pe care Iov nu o intelege o consuma sub semnul neintelegerii in atotputernicia lui Dumnezeu. Daca totul depinde de Dumnezeu si daca, Dumnezeu este impenetrabil este imposibil sa-I judecam actele. Sfantul Maxim Marturisi torul precizeaza ca in cunoasterea intelegatoare, omul trupesc numit "mic" usor se poate sminti de ratiunile Proniei.Conceptia despre suferinta veterotestamentara se desavarseste, in tezaurul invataturilor Mantuitorului caci, din Evanghelia dupa Marcu (9, 42), cand i Domnul Iisus Hristos porunceste pe un ton imperativ: "cel ce sminteste pe unul dintre acestia mici...", constientizam cat de usor i-ar fi fost lui Iov sa blasfemieze, mai ales ca prietenii sai accentuau ideea ca Dumnezeu l-a parasit.
In schimb, dreptul Iov continua sa-si suporte suferinta, sa nadajduiasca in Dumnezeu cel milostiv care-i daduse totul, luandu-i apoi totul, spre incercarea credintei sale. Comentand pozitia celor "mici" din categoria carora Iov n-a facut niciodata parte, Sfantul Maxim Marturisitorul spune: "si daca acesti mai slabi socotesc ca oricine trebuie iertat de Dumnezeu, cu atat mai mult se smintesc de schimbarea totala a soartei lui Iov, privit de toti ca drept. Despre acestia a zis invatatorul "Pentru cei mici randuite".
Asupra timpului cand a fost scrisa cartea parerile sunt impartite. Datorita faptului ca aceasta carte a Vechiului Testament nu ne da marturii prin ea insasi despre locul si timpul scrierii sale, o datare este foarte grea daca nu imposibila. Diversi comentatori au presupus diferite date in ceea ce priveste perioada in : care lucrarea veterotestmentara a fost scrisa. Astfel presupunand ca opera la care ne referim a fost compusa in epoca de aur a poeziei ebraice, M.Hanson precizeaza: "Stilul elevat, al cartii, modul in care se prezinta economia textului si intrepatrunderea diverselor elemente pagane in structura cartii ne indreptatesc sa putem afirma cu tarie ca minunata opera veterotestamentara cunoscuta sub numele de cartea lui Iov este un text clasic conceput si redactat in epoca de aur a poeziei ebraice". Alti cercetatori mai apropiati de epoca noastra sustin si ei aceeasi opinie a cercetatorului britanic intarind-o si nuantand mai pregnant timpul si locul de care se leaga originea cartii Iov.
Astfel Weiser opineaza: "Este evident si dincolo de orice critica potentiala ca Iov a fost scrisa in timpul lui Solomon. Argumente in acest sens, de o soliditate prin ea insasi demonstrata, sunt doua. In primul rand perioada in care a trait Solomon este inceputul unei perioade de inflorire a literaturii sacre. In al doilea rand, structura cartii se apropie, si acesta este un lucru care poate fi observat fara greutate de opere similare, de acelasi gen din literatura vremii de atunci". Aceste opinii sunt intarite si de alti autori care considera ca opera care face obiectul studiului psihanalistului elvetian Jung ar fi fost conceputa in perioada de la Solomon la Hischia (sec. VII i.Hr.). In randul lor nu putem sa nu ii numim pe doi din exegetii biblici contemporani care s-au impus printr-o vasta opera de cercetare si anume pe Lesetre si pe Hopfl.
Astazi cea mai mare parte a exegetilor protestanti sunt de parere ca opera de fata ar fi fost compusa in timpul post-exilic, adica dupa anul 538 i. Hr. incercand sa acrediteze ideea ca textul cartii Iov ar fi fost impropriat de catre literatura iudaica in timpul persan. Dhorme spune: "Considerand atat textul prin el insusi, cat si raportul dintre potentialele influente din literatura popoarelor pagane vecine cu poporul Israel suntem de parere ca scrierile dateaza din epoca persana. In sprijinul afirmatiilor noastre avem evidenta contopire a ideilor specific ebraice cu structuri ale popoarelor cu care iudeii au intrat in contact. Nu intamplator nici Iov, nici prietenii sai nu sunt iudei, nu la intamplare locul desfasurarii actiunii nu este teritoriul poporului ales".
Alti cercetatori, mai ales anglo-saxoni, inclina sa dateze aparitia cartii Iov in epoca greceasca mai curand, decat in cea persana. Astfel Hugh H. Minn tinde, plecand de la argumente filologice si stilistice, sa lege influentele elenizante din text de epoca de aur a dominatiei culturii grecesti in spatiul cultural ebraic. Cercetatorul englez leaga si problema suferintei de o potentiala influenta dinspre cultura grecilor. Scriitorii patristici tind sa lege originea cartii de un timp mult anterior datelor vehiculate de cercetatorii si exegetii biblici contemporani. Astfel Origen, Sfantul Efrem Sirul si altii erau de parere ca timpul scrierii este mult mai vechi decat perioada in care a trait Moise. Fericitul Ieronim se inscrie si el in acest curent de opinie sustinand ca opera a fost scrisa initial intr-o alta limba decat cea iudaica si aramaica, mai precis in limba araba, fiind tradusa de unul dintre scriitorii evrei sau chiar de Moise insusi.
Opinia ortodoxa, pe care o afirmam si pe care o sustinem cu toata taria, este insa alta: "Atat parerile care atribuie opera timpului ante-mozaic cat si cel mozaic sunt cu totul improbabile. Limba cartii Iov ar fi trebuit sa aiba arabisme si ceva primitiv ceea ce nu este cazul. Este greu de admis ca una dintre productiile literare cele mai desavarsite ale limbii ebraice sa fi putut fi in acelasi timp primul moment poetic al acestei limbi. Asadar Moise n-a putut fi autorul acestei carti: cum sustine traditia talmudica si unii exegeti mai vechi". Sfantul Grigorie de Nazianz si Sfantul Ioan Gura de Aur ii atribuie cartea lui Solomon. Astazi, insa, ortodoxia tinand cont de caracterul eshatologic al cartii si de caracterul clasic al limbii, apreciaza ca epoca in care a fost redactata scrierea a fos una mult mai veche si anume epoca preexilica, adica anterioara anului 597 i. Hr Este evident ca si alti scriitori vechitestamentari au cunoscut cartea Iov folosind-o direct sau indirect dupa cum se poate vedea din cele ce urmeaza in acest sens profetul Ieremia parafrazeaza cuvintele dreptului inaintea lui Dumnezeu in momentul in care spune: "Blestemata fie ziua in care m-am nascut, ziua in care m-a nascut maica mea sa nu fie binecuvantata" (Ier. 20: 14). Acest verset reia textul de la Iov: "Piara ziua in care m-am nascut si noaptea care a zis: un prunc de parte barbateasca s-a zamisilit!" (Iov 3:3).
In cartea profetului Iezechiel este amintit Iov direct, explicit. Existenta sa istorica este atestata de Ezechiel, care il mentioneaza alaturi de dreptii Vechiului Testament Noe si Daniel: "Daca s-ar afla acolo cei trei barbati: Noe, Daniel si Iov apoi acestia prin dreptatea lor si-ar scapa numai viata lor, zice Domnul Dumnezeu. Sau daca as trimite asupra acestui pamant fiare rele care l-ar vaduvi de popor si daca el din pricina fiarelor ar ajunge pustiu si de nestrabatut atunci acesti trei barbati aflandu-se in el, precum este de adevarat ca eu sunt viu, zice Domnul, tot asa este de adevarat ca ei nu ar scapa nici pe fii, nici pe fiice, ci numai ei singuri ar scapa, iar tara ar ajunge pustie. Sau daca as aduce in tara aceasta sabie si as zice: "sabie, strabate tara" si as incepe a pierde acolo pe oameni si animale atunci acesti trei barbati aflandu-se in ea precum este de adevarat ca eu sunt viu, tot asa este de adevarat, zice Domnul, ca ei nu ar scapa nici pe fii, nici pe fiice, ci numai ei insisi ar scapa" (Iez. 14: 14-18).
Profetul Amos s-a inspirat din cartea Iov, fiindu-i cunoscuta, folosind pasaje din cartea Iov spre lauda lui Dumnezeu si intru folosul oamenilor. Cuvintele sale: "Cautati pe cel care a facut Orionul si Pleiadele, pe cel care cheama apa marii si o varsa peste fata pamantului. Domnul este numele lui! "(Amos 5:8) sunt nu doar o reluare a cuvintelor lui Iov: "El a zidit Carul Mare, Ralita, Pleiadele si camarile stelelor de miazazi" (Iov 9:9) si "Poti tu sa legi cataramele Pleiadelor sau sa deznozi lanturile Orionului? Poti tu sa scoti la vreme cununa Zodiacului si vei fi tu carmaci Carului Mare si stelelor lui? "(Iov 38:31-32), ci si o sporire a continutului in scop latreutic.
Isus fiul lui Sirah il pomeneste si el in scrierea sa pe Iov despre care spune ca in toate faptele sale s-a pastrat in cadrul dreptatii fiind pentru aceasta model demn de urmat pentru toti cei care au trait dupa el. In acest context fiul lui Sirah noteaza explicit: "Si-mi aduc aminte si de Iov care a tinut bine toate caile dreptatii" (Int. Sir. 49: 10). "Noul Testament prin Epistola Sfantului Apostol Iacov face si el referinta, prima oara indirecta si apoi directa la Iov. Cadrul in care este pomenit dreptul inaintea lui Dumnezeu este unul care face directa referire la problema suferintei, la necesitatea existentei acesteia si la modul in care trebuie sa se comporte un crestin adevarat in fata ispitelor. Iov este luat in textul Noului Testament drept model pentru indelunga rabdare si pentru intarirea inimii sale. Cuvintele Sfantului Apostol sunt urmatoarele: "Luati fratilor pilda de suferinta si de indelunga rabdare pe proorocii care au grait in numele Domnului. Iata noi fericim pe cei ce au rabdat, ati auzit de rabdarea lui Iov si ati vazut sfarsitul lui harazit de Domnul; ca multimilostiv este Domnul si indurator". Continuand aceste idei Sfantul Ioan Casian se sprijina pe sentinta iovica: "Mania ucide pe cel fara de minte si pizma il omoara pe cel mic " (Iov 5:2), pentru a conchide asupra intelesului suferintei in viziune crestina: "totodata, trebuie retinut ca cel ce se manie trebuie judecat om fara de minte, iar cel ce pizmuieste drept un om mic".
Asadar, peste secole, un scriitor crestin valoriza intelesuri profunde ale unei opere veterotestamentare, subliniind, fondul primar revelational printr-o viziune profund crestina ce echivala cu aparitia distinctiei dintre pacat si virtute. Exemplul lui Iov este concludent pentru ca, desi deposedat de avere, desi bolnav de lepra, dreptul inaintea lui Dumnezeu ramane constant in credinta sa in justitia divina, prezenta evident in viata lui. In acest mod diavolul nu a putut sa-l corupa: "Dar n-a putut in nici un chip sa-i pricinuiasca vreo pata a pacatului, fiindca Iov, ramanand in toate neschimbat, n-a daruit blasfemiei nici unul din simtamintele sale". Iov denota o viziune optimista despre existenta. Iov nu cade amagit de diavol. Este deosebita situatia in care s-a aflat Iuda, pentru ca aici diavolul a gasit terenul propice actiunii sale. Sfantul Ioan Cassian precizeaza in privinta ucenicului tradator: "nici Iuda nu va fi scutit de pedeapsa cea vesnica, chiar daca prin tradarea lui a contribuit la mantuirea neamului omenesc". In afara de paralela dintre Iuda si Iov, Sfantul de origine romana a facut distinctii esentiale intre sintagma "a fi ispitit" si cea "a fi dus in ispita". Explicand Rugaciunea Domneasca, teologul in chestiune apreciaza rabdarea lui Iov, considerandu-l pe acesta un model pentru crestinii adevarati. In plus, el apreciaza in privinta ipostazei iovice: "Iov n-a spus neghiobii despre Dumnezeu si nu a intrat cu glas hulitor in voia ispititorului".
Dumnezeu ingaduie suferinta lui Iov, pentru a-i incerca taria si a arata neputinta diavolului in final, diavolul, nesocotind, cum era de asteptat, interventia dumnezeiasca "a recunoscut ca a fost invins nu de puterile lui Dumnezeu, ci de ale lui Iov insusi". Supus fiind la incercare, Iov a gasit puterea de a crede in sprijinul lui Iahve, pentru ca Acesta il incercase pentru a-i valorifica potentialul credintei, ca si in cazul lui Avraam. De aceea, Sfantul Cassian considera pe Iov, Ilie si Elisei drept radacina sfintilor anahoreti".
Plecand de la marturiile scripturistice se poate preciza ca exegetii care atribuie cartea lui Iov lui Ieremia nu se intemeiaza pe nici un argument valid. Parerea lui Stier conform careia: "exista o paralela imediat observabila intre capitolul 20, versetul 14 al Cartii Ieremia si capitolul 3, versetele 3 si urm. din cartea Iov. Acest paralelism este suficient pentru a arata ca autorul cartii Iov nu poate fi altul decat Ieremia. Si daca argumentele interne nu ar ajunge exista destui exegeti renumiti precum Diels si Kranz care in tratatele lor ne sustin opinia" nu este valabila din punct de vedere ortodox.
Pe autorul cartii nu-l cunoastem, deoarece nu se stie cine a fost acesta. Ceea ce putem afirma cu siguranta este faptul ca autorul era un iudeu locuitor al Palestinei, un bun cunoscator de literatura iudaica, fiind o persoana culta, cu vaste cunostinte de geografie si istorie.
El are cunostinte despre Egipt si tarile Eufratului dand dovada si de o cunoastere in ceea ce priveste practicile locuitorilor din pustie. Acesta "n-a fost un strain care a locuit in Egipt, la granitele Palestinei, in Idumeea, in pustia Arabica sau in alta parte. Autorul cartii Iov a fost cu siguranta un iudeu care a putut locui chiar in Ierusalim fiind familiarizat in cunoasterea Legii si in general in toata cultura israelita din epoca de inflorire a literaturii si a limbii ebraice. Un strain n-ar fi putut trata astfel de problema cum o trateaza cartea Iov, neavand cunostintele trebuitoare".
In ceea ce priveste valoarea istorica si autoritatea cartii exegetii in general au fost surprinsi de doua probleme ce s-au impus printre interogatiile referitoare la cartea Iov. Prima este intrebarea daca Iov a existat sau nu ca persoana istorica. Sfanta Scriptura atesta ca eroul cartii Iov a existat ca persoana istorica. Profetul Iezechiel, dupa cum am vazut si mai sus, il mentioneaza, precum si cartea (Iez. 14: 14-20). Isus fiul lui Sirah (int.Sir. 49: 10) si de catre Amos (Amos 5:8). Si referintele directe, explicite, pe care le face Sfantul Apostol Iacov (Iacov 5: 10-11) la personajul vechitestamentar sunt o intarire a faptului ca Iov a existat istoric. De fapt, toti Sfintii Parinti il considera pe Iov o persoana istorica, unii dintre ei socotindu-l pe acesta chiar autorul cartii. Cinstirea de care Iov se bucura a indreptatit Biserica Ortodoxa sa-l serbeze la 6 mai, iar cea catolica la 10 mai, ca semn al inaltei pretuiri de care se bucura Iov si, indirect, o argumentare a existentei lui in cadrele temporalitatii.
Uri numar de exegeti radicali pledeaza constant pentru Iov ca un personaj fictiv si pentru ideea ca intreg cuprinsul cartii Iov n-ar avea decat o valoare literara si ca nu trebuie privita ca o carte inspirata, de interes teologic. Pe aceasta linie se inscrie si Horst care scrie transant: Spectaculoasa fictiune literara Biblia, admirabila insailare din punct de vedre literar, cartea Iov se remarca prin stilul ei elevat si prin constructiile sale frazeologice. Dar oricat de multa stima am avea pentru aceasta opera literara desavarsita nu putem sa nu vedem aici mana inven¬tatorului absolut. Textul este o inventie si nimic mai mult decat atat. Aceasta maniera exegetica specifica se intalneste in ordinea coerentei cu maniera in care Talmudul se refera la cartea Iov. In acest sens, Baba bathra 15 precizeaza ca Iov nu ar fi, altceva decat un personaj alegoric. Haggada iudaica, presupunand la limita ca Iov a trait, transmite in privinta aceasta opinii diferite. Vremea lui Iov pare a fi fie pe timpul lui Avraam cand trebuie ca a fost casatorit cu Dina, una din fiicele lui Iacob, fie pe timpul Judecatorilor, al reginei Saba, ori al lui Ahasver.
Rabinii il considera pe Iov ca pe un barbat al carui spirit de dreptate il depaseste pe acela al lui Avraam. Suferintele lui Iov cunosc in acceptie iudaica diferite interpretari: "Dupa Sinei, Valaam, Iov si Ietro discuta despre ce s-ar petrece cu copiii lui Israel in Egipt. Despre sfatul de a-i ucide pe copiii de parte barbateasca, Valaam ar fi fost ucis, intrucat Iov a tacut la aceasta intrebare el trebuie sa sufere, Dar suferinta lui nu este considerata ca o pedeapsa, ci ca o incercare. De aceea Iov este comparat de rabini cu Avraam caruia i s-a impus jertfirea lui Isaac". Opiniile rabinice nu sunt contradictorii, ci complementare, dupa cum reiese si din notele pe care diversii rabini le fac cu privire la Mesia. Astfel cele trei tendinte principale din cadrul iudaismului rabinic manifestate in ceea ce priveste tezele mesianice sunt prezente si in cazul comentariilor la cartea lui Iov. Dupa Ghershom Sholem: "se poate vorbi de trei forte principale care sunt active in cadrul iudaismului rabinic: cea conservativa, care vizeaza conservarea valorilor existente, cea restaurativa, preocupata de reintoarcerea si recrearea unei stari de lucruri apuse si care acum.a fost convertita intr-un ideal si cea utopica definita drept viziune fericita a viitorului si instaurare ipotetica a unei stari de lucruri beatifice care nu s-a petrecut niciodata pana acum in limitele realitatii istorice".
In consecinta, parerile diferitilor rabini la Iov nu sunt contradictorii. Rabinii nu se contrazic cand spun pe de o parte ca personajul vechitestamentar este unul istoric, iar pe de alta parte spun ca acesta trebuie privit exclusiv fictiv. Pana la urma nici nu este important daca Iov a trait sau nu. Ceea ce conteaza este slujirea lui Dumnezeu si invatamintele pe care orice crestin trebuie sa le traga pornind de la acest personaj.
In Midrash Shir ha-Shirim Rabba, VII, 10, care este de fapt un comentariu la cartea Iov, in contextul disputei dintre Iohanan ben Zakkai si elevi in problema daca Iov l-a slujit pe Dumnezeu din teama sau din dragoste, si precizeaza: "Se spune despre rabi Iohanan ben Zakkai, Rabi Simeori si Rabi Kiyya ca se preumblau prin valea Arbela dimineata devreme si ca au vazut zorile mijind la orizont. Ca urmare rabi Iohanan ben Zakkai spuse: "Asemenea zorilor este slujirea lui Iov la inceput din teama pentru ca mai apoi, sa ajunga sa fie data de dragostea catre Dumnezeu laudat fie numele Lui".
Este foarte probabil ca in cercul esenienilor sa fi fost cunoscuta o scrisoare mentionata sub denumirea de Testamentul lui Iov. Aici dreptul Iov este prezentat ca fiul lui Sav si rege in Edon, insurat a doua oara cu o femeie pe nume Dina. In textul qumranit Iov este cel care isi povesteste viata. Important in text este disputa directa a lui Satan cu Iov. Acesta din urma va fi pus la incercare de catre cel viclean datorita faptului ca era in vremea sa campionul luptei impotriva raului. Satan insusi luand forma unei vijelii il loveste pe Iov cu bube si viermi.
Sitis, prima sotie a lui Iov, isi vinde parul lui Satan pentru trei paini pe care i le da sotului ei indemnandu-l sa le manance si sa-l blesteme pe Dumnezeu. Iov recunoaste ca Satan vorbeste prin gura femeii sale si drept urmare o vinde ca sclava. Ea mai apare in text cand Iov este vizitat de prietenii sai Testamentul lui Iov se incheie cu venirea ingerilor pentru a-i lua lui Iov sufletul, iar Iov le imparte fiilor sai averea.
Observam ca esenienii au o interpretare mai apropiata de traditia crestina decat de cea iudaica. Ei certifica prin scrierea lor ca Iov a fost un personaj istoric care a ramas termen de referinta pentru rabdare de-a lungul veacurilor. Traditia islamica vine si ea sa confirme parerea ortodoxa sustinand fie si indirect ca Iov a fost un personaj istoric. Cunoscut in Coran sub numele de Aiyub, Iov este in cultura musulmana un om drept si rabdator. El este prezentat ca urmas al lui Isaav. Ni se descrie si bogatia lui si faptul ca avea 24 de copii. Ca profet el vesteste monoteismul. In concluzie se poate spune ca parerea exegetilor ortodocsii este una echilibrata, de mijloc. Ei afirma ca istoria relatata in cartea lui Iov este adevarata in substanta ei, dar ca autorul cartii a amplificat-o prelucrand-o in chip poetic.
Pentru ortodoxie autorul inspirat care a scris cartea Iov a facut unele amplificari ale faptelor reale aranjandu-si materialul dupa cum o cereau arta poetica si cultura vremii care l-au influentat atat de mult. Putem vorbi aici cde un fond istoric oare "se cuprinde in faptul ca Iov, intr-adevar a fost o persoana istorica care a trait , pe vremea patriarhilor, ca era monoteist si ca nu era israelit. Problema importurilor in literatura iudaica referitoare la cartea lui Iov s-a pus inca o data incepand cu descoperirea. unor tablite cu scriere cuneiforma care cuprind o scriere despre "dreptul care sufera". Nu putem fi de acord cu exegetii care sustin ca textul babilonian ar fi influentat in mod decisiv opera scriitorului biblic. Nu putem fi de acord cu Jaques Lacarriere: "Recentele descoperiri din Asia Mica a unor tablite scrise cu caractere cuneiforme a dus dupa descifrarea lor la uimire in randul specialistilor. Surpriza a constat in incredibila asemanare dintre continutul tablitelor si pasaje din Sfanta Scriptura. S-a ajuns la concluzia ca unul din texte este aproape identic cu celebra carte a lui Iov si ca ar reprezenta sursa pentru textul scripturistic.
Din punctul de vedere al exegetilor ortodocsi, asemanarile despre care cercetatorul francez atat de bine documentat ne vorbeste, sunt numai accidentale asa incat nu poate fi vorba despre dependenta cartii lui Iov de acel poem. Cazul cand un nenorocit recapata gratia divina sunt destul de dese. Geniul autorului sacru nu a avut nevoie de vreun imbold de afara. A doua chestiune care se discuta in legatutra cu valoarea istorica si autenticitatea cartii lui Iov este legata de intrebarea daca exista sau nu vreun mesaj pe care scrierea vechitestamentara il transmite de-a lungul vremii.
Ceea ce surprinde la interpretarea pe care Jung o da textului cartii lui Iov este in primul rand faptul ca psihanalistul elvetian nu priveste Sfanta Scriptura ca text inspirat de Dumnezeu. Eludand faptul ca Vechiul Testament, a fost scris de catre oameni dar sub influenta Duhului Sfant, CarlGustav Jung nu tine cont de faptul ca Biserica a condamnat la Sinodul al II-lea Ecumenic si la al V-lea. Ecumenic parerea lui Theodor de Mopsuestia care s-a indoit de inspiratia cartii. Sfintii Parinti in unanimitate au sutinut intotdeauna autoritatea divina a cartii Iov. Exista insa o problema si anume care este limita autoritatii divine. Personajul Iov si prietenii lui sustin pareri diferite si opuse intre ele. Este evident ca locurile unde vorbeste insusi autorul inspirat sau in care este introdus insusi Dumnezeu vorbind, trebuie privite fara discutie ca inspirate. Celelalte cuvantari trebuie judecate dupa regulile absolut evidente si de la-sine intelese, proprii dialogului. In acest-gen literar autorul aproba, tacita tot ceea ce este de acord intre persoanele care vorbesc si nu arata reprobarea autorului in alta parte a scrierii. Pe temeiul acestui principiu cuvintele lui Elihu pe care nu le respinge nici Iov si nici nu sunt reprobate de Dumnezeu trebuie socotite ca parere a autorului, ca si prologul si epilogul Suntem indreptatiti sa consideram ca aceste parti sunt inspirate.
Carl Gustav Jung nu pare a face vreo diferenta neta de un alt grad intre diferitele pasaje ale cartii vechitestamentare. El ia toate cuvintele lui Iov ca fiind normative, nefacand distinctia intre pasajele inspirate, si cele neinspirate. Desi merge pe text, psihanalistul elvetian nu ia in considerare opozitia ideilor lui Elihu cu cele ale lui Iov, critica pe care acestea o aduc celor din urma. Pentru Jung urmatorul text din Sfanta Scriptura nu are relevanta: "Tu ai spus in auzul meu si' eu am auzit rostul vorbelor tale spunand asa: "Eu sunt curat si fara nici o vina, eu sunt fara de prihana si n-am nici o greseala; dar iata ca Dumnezeu cauta, pricina de ura impotriva mea si ma socoteste ca un vrajmas al Lui. El pune picioarele mele in butuci si pandeste toti pasii mei", dar aici iti voi raspunde ca tu n-ai dreptate fiindca Dumnezeu este mai mare decat omul", (Iov. 33, 8-12).
Cuvantarile lui Iov sunt combatute de cei trei amici si chiar de Iahye. Criticile pe care Iov le primeste de la amici, dar mai ales de la Dumnezeu ne indreptatesc sa privim pasajele criticate ca fiind neinspirate. Faptul ca Sfantul Apostol Pavel citeaza dintr-o cuvantare a lui Elifas: "caci intelepciunea lumii acesteia este nebunie inaintea lui Dumnezeu pentru ca scris este: "El prinde pe cei intelepti in viclenia lor" (I Cor. 3, 19) da o mai mare importanta si credibilitate celor care se opun prin cuvintele lor celor spuse de Iov.
In concluzie, dupa ce am vazut care este suma parerilor ortodoxe la cartea lui Iov putem opina fara teama de a gresi ca psihanalistul elvetian nu tine cont de multe aspecte privitoare la Iov ca persoana istorica si la scrierea vechitestamentara in care acesta apare ca personaj principal. Gasim critica lui Carl Gustav Jung de pe acum insuficient fondata.
In cele din urma am putea aprecia faptul ca, situandu-se pe o pozitie profana, uneori pretins stiintifica deoarece nu ia in consideratie toate datele problemei, psihanalistul C.G. Jung este subiectiv peste marginile admise. In primul rand, pentru ca a ignorat pozitia lui Iov in privinta unei vieti dedicate virtutii, ceea ce intereseaza morala crestina ortodoxa, iar in al doilea rand, pentru ca personajul biblic este el insusi paradigma celui plin de virtute. Penfru a sustine aceste afirmatii putem apela la teologia unui mare Sfant Parinte al Ortodoxiei, la Sfantul Ioan Gura de Aur. Acesta subliniaza importanta efortului personal in procesul izbavirii de pacat luand ca exemplu pe Noe, Iov si Daniel, bazandu-se pe textul de la Iezechiel 14, 20: "Chiar daca vor veni Noe, Iov si Daniel, nu vor mantui pe fiii si fiicele lor"; Sfantul Parinte atrage atentia asupra constientizarii unui drum al virtutii pe care ni-l asumam si pe care trebuie sa-l urmam pentru a ne mantui. Altfel, nimeni nu ne va mai putea ajuta: "Nici chiar dreptii care au multa indraznire inaintea lui Dumnezeu, nu ne vor putea ajuta cu ceva atunci, daca ne trandavim acum". Caci, asa cum ne invata si Sfantul Apostol Pavel, Dumnezeu este cel "care va da fiecaruia dupa faptele sale" (Rom. 2,6).
In acelasi timp, este subliniata importanta folosirii bunurilor in ajutorarea saracilor pe care Dumnezeu ni le-a daruit. Dreptul Iov, bogat fiind, a ajutat pe toti cei care i-au cerut ajutor (Iov 31, 35; 31, 16; 29, 15; 29, 17). Statornic in credinta in Dumnezeu cel puternic si drept, nu a uitat niciodata ca el este un administrator al bunurilor sale, stiind sa foloseasca intelept ceea ce i-a daruit, asemenea patriarhului Avraam: "Avraam a fost bogat, Iov a fost tot bogat si nu numai ca bogatia nu le-a adus vreo paguba, dimpotriva, i-a facut si mai straluciti".
Asadar, numai o traire crestina sub semnul virtutii, prin valorificarea tezaurului invataturilor sfinte, ne poate conduce la desavarsirea pe care o ravnim. in acest sens, Sfantul Ioan Gura de Aur ne indeamnasa urmam exemplul dreptului Iov: "Ar trebui ca noi cu totii sa-l imitam, pe Iov, pe omul care a aratat atata filosofie inainte de darea legii, inainte de venirea harului, pe omul care a aratat o atat de mare filosofie fara dascal, fara inaintasi virtuosi, ci el, de la sine, cu ajutorul judecatii lui drepte a ajuns la aceasta buna vietuire. Ca fiecare din noi are sadita in firea lui cunoasterea virtutii. Si nimeni n-ar pierde-o vreodata, daca n-ar voi, din pricina trandaviei, sa-si vanda nobletea sufletului sau".
