Arhiva ortodoxa

În privinţa schimbării, grevării şi înstrăinării bunurilor bisericeşti Regulamentul pentru administrarea averilor bisericeşti prevede următoarele: Bunurile sacre şi preţioase sunt inalienabile şi imprescriptibile şi ca atare nu pot fi schimbate, grevate, înstrăinate, urmărite sau sechestrate. Bunurile sacre, de la bisericile desfiinţate, în cazul că nu sunt de o valoare preţioasă, se vor folosi conform dispoziţiilor Chiriarhului locului; astfel ele vor fi păstrate în încăperi speciale sau în săli de muzeu. În cazuri cu totul excepţionale şi numai pentru interese superioare bisericeşti, la propunerea Chiriarhului locului, Sinodul permanent poate aproba ca unele bunuri preţioase să fie dăruite. Schimbarea, grevarea (împovărarea de sarcini) sau înstrăinarea averii bisericeşti mobile, cu caracter comun, sunt îngăduite numai când interesele vitale ale Bisericii le justifică şi dacă astfel de operaţiuni aduc avantagii reale Bisericii (art. 29-30 RAB)[1].

Procedura de schimbare, grevare sau de înstrăinare a averilor parohiale este următoarea:

Când o parohie vrea să vândă un imobil, Consiliul parohial va fi convocat anume în acest scop spre a delibera şi hotărî asupra chestiunii cu cel puţin 2/3 din numărul membrilor care formează Consiliul parohial. Această hotărâre va fi supusă aprobării Adunării parohiale, care va fi convocată în acest scop. La adunare vor trebui să fie prezenţi numărul de membri cerut de art. 57 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, o zecime[2].

Procesele verbale, conţinând elementele de mai sus, se vor încheia în două exemplare, din care unul se va păstra în arhiva parohiei, iar altul se va înainta Protopopiatului respectiv cu raport deosebit din partea parohului, în care se va cere trimiterea lucrărilor la Consiliul eparhial pentru aprobare. Consiliul eparhial, primind lucrările, le va examina şi va hotărî asupra înstrăinării cu majoritatea absolută de voturi a membrilor care compun Consiliul eparhial. Hotărârea trebuie să aibă avizul contenciosului (consilierului juridic) şi aprobarea Chiriarhului (art. 31-32 RAB)[3].

Vânzarea unui imobil bisericesc nu se poate face decât prin licitaţie publică, după aprobarea dată de Consiliul eparhial, conform art. 32 din Regulamentul pentru administrarea averilor bisericeşti[4] şi potrivit condiţiilor fixate de Consiliul parohial prin proces-verbal. Licitaţia se va ţine de către epitropii parohiei sub preşedinţia parohului. La condiţiuni egale sunt preferaţi preoţii parohiei în primul rând, iar în al doilea rând ceilalţi slujitori ai bisericii. Termenul de licitaţie va fi adus la cunoştinţa celor interesaţi, cu cel puţin 15 zile înainte de ţinerea licitaţiei, prin afişare la oficiile publice din localitate şi prin publicarea datei şi a condiţiilor licitaţiei într-o gazetă cotidiană răspândită. Licitaţia se va ţine în cancelaria parohială (art. 33-35 RAB)[5].

Procesul-verbal de ţinere a licitaţiei va cuprinde toate elementele şi datele necesare unei expuneri complete a modului cum a decurs licitaţia şi va fi semnat de paroh, de epitropi şi de doi martori asistenţi, aleşi de preferinţă dintre membrii Adunării parohiale. La procesul-verbal se vor ataşa toate actele în cauză. Lucrările astfel încheiate se vor înainta Protopopiatului spre a fi trimise Consiliului eparhial. Acesta le va examina în şedinţă plenară şi pe baza rezultatului obţinut la licitaţie va decide cum vor găsi cu cale. Hotărârea Consiliului eparhial se va supune aprobării Chiriarhului.

În cazul când Consiliul eparhial nu aprobă licitaţia, el va putea hotărî să se ţină o nouă licitaţie, iar după a doua licitaţii consecutive rezultatul nu este favorabil, Consiliul eparhial va putea decide, cu aprobarea Chiriarhului, fie vânzarea prin bună învoială, fie amânarea vânzării imobilului în cauză. Tratarea vânzării prin bună învoială se face după procedura stabilită de art. 31 şi 32 din Regulamentul pentru administrarea averilor bisericeşti. Dacă Chiriarhul nu aprobă rezultatul vânzării prin bună învoială, toate formele îndeplinite mai înainte rămân fără efect.

În cazul când rezultatul licitaţiei este aprobat, Consiliul eparhial dispune încheierea contractului, care se va autentifica, fiind semnat de paroh ca preşedinte şi de epitropi. După încheierea contractului se va trimite o copie Consiliului Naţional Bisericesc spre a se scoate imobilul respectiv din inventarul general de imobile bisericeşti prevăzut de Regulamentul pentru administrarea averilor bisericeşti (art. 36-40)[6].

Schimbarea vreunui imobil parohial cu alt imobil, sau grevarea lui într-o formă oarecare se face prin bună învoială, cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în art. 31 şi 32 din Regulamentul pentru administrarea averilor bisericeşti (art. 41)[7].

În cazul de schimbări de imobile, Consiliul eparhial pentru parohii poate desemna comisii speciale de expertiză, care vor merge la faţa locului şi vor stabili dacă şi în ce condiţii se poat face asemenea schimbări de imobile bisericeşti. Cheltuielile necesare efectuării acestor expertize se suportă de părţile ce vor să facă aceste schimbări (art. 53 RAB)[8].

Odată cu înaintarea actelor spre aprobarea vânzării, cumpărării, schimbării sau grevării de imobile, partea componentă respectivă trebuie să trimită autorităţii superioare un plan de situaţia imobilului, o descriere a acestuia, precum şi evaluarea lui aproximativă sau, dacă este cazul, un extras din Cartea funciară (art. 54 RAB)[9].

Înstrăinările de bunuri bisericeşti sacre sau de bunuri cu caracter comun, pe cale de donaţii, nu se poate face decât în mod excepţional şi numai de către biserici sau instituţii bisericeşti. Aceste donaţii vor trebui să fie încuviinţate la parohii de Consiliul eparhial, cu aprobarea Chiriarhului (art. 55 RAB)[10]

Din relatarea pe scurt a principalelor aspecte ale administraţiei economice din viaţa Bisericii s-a putut vedea că aceasta cuprinde un foarte vast câmp de acţiune a cărui volum creşte sau scade după cum viaţa economică a unei comunităţi se găseşte într-un stadiu sau altul de dezvoltare. Asemenea acte de administraţie economică, determinate de nevoi şi activităţi specifice ale Bisericii, s-au săvârşit întotdeauna în funcţie de condiţiile obiective în care şi-a desfăşurat activitatea fiecare Biserică locală.