Arhiva ortodoxa

In Vechiul Testament vita este mentionata de peste 60 de ori. Se pare ca dupa coborarea din corabie, Noe si fiii sai au inceput sa munceasca pamantul si au sadit si vie. Noe a baut vin si nestiindu-i efectul, s-a imbatat si s-a dezgolit in mijlocul cortului sau: "Noe a prins a fi lucrator de pamant si a sadit vie. Si a baut vin si s-a imbatat si s-a dezgolit in cortul sau" (Facerea 9,20-21).

Vita de vie din Tara Sfanta este ca si cea de la noi din tara, numai ca, terenul fiind mai propice acolo, calitatea vinului este superioara. In Palestina orice vie este ingradita cu un gard de zid, ca slava Domnului, pietre sunt din belsug. Si astazi se poate sapa teasc in vie, deoarece terenul fiind muntos, ingaduie sa se sape si sa se faca in el un bun teasc. Turnul, de asemenea, se poate vedea si azi, facandu-se din pietrele ce se afla din belsug, ca de altfel si gardul de imprejmuire . Sub turn se adaposteste omul si-si pastreaza uneltele, iar de deasupra strajuieste via. In cercetarile care se fac pe pamantul Tarii Sfinte, s-au descoperit multe teascuri sapate in piatra. Au fost descoperite, in special, cele in care se tescuiau maslinele si cele in care se pastra untdelemnul.

De obicei, cei mai buni struguri sunt facuti stafide, iar mustul strugurilor mai putin buni este fiert si prefacut intr-un sirop care in limba araba se numeste dibis, de la ceea ce in Facerea 43, 11 si Iezchiel 27, 17 este numit miere.

Burdufurile, de care pomeneste evanghelistul Matei "... nici nu pune vin nou in burdufuri vechi, ca altfel burdufurile crapa, vinul se varsa si burdufurile se pierd, ci vinul cel nou se pune in burdufuri noi si se pastreaza amandoua" (9, 17), sunt cele pe care orice calator in Tara Sfanta le poate vedea in spatele oamenilor sau asinilor, pe strazile oraselor palestiniene. Ele se fac din piele de capra si sunt elastice. In timpul fierberii mustului, daca burdufurile sunt vechi, acestea plesnesc, de aceea spune evanghelistul, nimeni nu pune vin nou in burdufuri vechi.

Strugurele, dupa dulceata si produsul sau de must si vin, este simbolul fericirii. Pe vechile sarcofage crestine sunt, adesea infatisate, vita, strugurii si stoarcerea ca simboluri ale patimilor mortii. Strugurii din rod mult sunt simbolul imbelsugarii, al unei stari de fericire. Strugurele miraculos (Numeri 13, 24) ce l-au adus solii din Canaan, indica bogatia si fertilitatea pamantului. Stoarcerea strugurilor este simbolul patimilor, al nenorociri lor. Se intalneste in Facerea 9,20, Matei 21, 33, Facerea 43, 11, Ezdra 27, 17, Matei 9, 17, Isaia 5, 1, Matei 21, 17, Ioan 15,5, Isaia 34, 4 etc.

In simbolica Noului Testament, vita de vie inseamna imparatia crestina, cu nobilitatea sa fata de paganism. Vita de vie o intalnim adesea ca decor pictural, cu deosebire insa ca ornament in sculptura, pe coloanele bisericilor si stalpii iconostasului.

     Vita de vie de aur si de marmura din potirul templului a fost simbolul teocratiei in Vechiul Testament.

      Des se mentioneaza in Biblie, floarea vitei de vie. In Canaan se cultiva vita de vie in mod sigur prin anul 2000 inainte de Hristos. Melchisedec, regele Salemului, despre care se spune in cartea Facerii, daruieste o considerabila cantitate de vin lui Avraam, cu care traia in conditii de buna vecinatate.

Via este icoana credinciosilor. Acest simbolism se deduce din cuvintele: "Doamne, Doamne, cauta din cer si binecuvanteaza via aceasta, pe care a sadit-o dreapta Ta" (Ps. 79, 14-15). Cu totul alta insemnatate are vinul cand se bea din "Cupa Domnului", cand Domnul tine o cupa cu vin din care beau oamenii (Ps. 74, 8-9; Is. 51; Ier. 25, 15). Cupa cu vin este simbolul pedepsei pe care o gusta toti pacatosii.

       Raman clasice invatamintele lui Hristos si ale Sf. Apostol Pavel brodate pe mladitele vitei de vie si legate de butucul ei. Epicleza euharistica, rugaciunea speciala a preotului pentru prefacerea vinului in Sangele Domnului, constituie intrebuintarea superlativa ce se da vinului. Vinul este simbolul liturgic religios care, alaturi de paine, este in cult materia Sfintei Euharistii (Impartasanii) innobilata ca atare de Hristos Insusi, Care le-a intrebuintat la Cina cea de Taina. Ele sunt folosite si in alte Sfinte Taine si Ierurgii: la Cununie, la slujba Litiei, la sfintirea bisericii, la slujbe funebre (impreuna cu coliva si cozonacii la inmormantare si parastase). Apa, care se amesteca cu vin in Sfantul Potir, simbolizeaza apa care a curs o data cu sangele din coasta lui Hristos pe cruce, apa si vinul servind astfel, doua izvoare ale vietii si ale harului: apa Botezului si sangele Sfintei Impartasanii.

MUSTUL SI PREPARAREA LUI

Sucul de struguri se numeste must si este un produs dulce care nu a inceput sa fermenteze si se obtine prin stoarcerea boabelor de struguri si este un produs cu actiune farmacologica deosebit de importanta.

Strugurii destinati producerii mustului trebuie sa fie copti (ajunsi la maturitatea de consum), cu gustul dulce-acrisor, determinat de raportul dintre zaharuri si aciditate, proaspat culesi, fara urme ale atacului unor boli sau daunatori si neintrati in fermentatie. In functie de preferintele consumatorilor, pe culori, se pot realiza urmatoarele tipuri de must:

  -  must alb (denumire improprie, deoarece culoarea este de fapt galbena-verzuie de diferite nuante). Aici se incadreaza majoritatea soiurilor de struguri pentru vin.

-  must rosu, obtinut din struguri negri, apartinand unor soiuri intens colorate;

-  must roz, obtinut din struguri negri, apartinand unor soiuri pentru vinuri de consum curent.

       Pregatirea strugurilor in vederea zdrobirii si presarii

       Operandu-se in general cu cantitati reduse de struguri (la nivelul kilogramelor sau a zecilor de kg.), destinate producerii mustului pentru consumul familial, se poate si trebuie sa fie acordata o atentie deosebita lucrarilor de pregatire a strugurilor. Acestia trebuie sa fie culesi doar cu putin timp inaintea prelucrarii, cunoscut fiind faptul ca strugurii constituie un material perisabil, care poate intra rapid intr-un proces de fermentare ori sa prinda mucegaiuri, sau sa crape boabele si astfel sa se scurga mustul.In functie de cantitatea existenta, strugurii se aseaza fie intr-un cos din nuiele (curat) si se spala bine cu un jet de apa, fie sub robinet, tinuti cu mana de codite, sau in strecuratoare. Prin spalare, in afara inlaturarii impuritatilor si a substantelor ramase de la tratamente, se elimina (in mare parte) si microorganismele care produc fermentarea (transformarea zaharului in alcool). Dupa zvantare, se desprind boabele de pe ciorchine, retinandu-se doar cele maturate (colorate intens si uniform), cele fara urme ale unor atacuri de boli sau de daunatori, loviri mecanice etc. Doar in cazul in care se considera ca aciditatea (acreala) este prea scazuta, pot fi retinute si boabe maturate incomplet (chiar verzi), dar sanatoase.

Toate operatiile dintre culesul strugurilor si pana la turnarea mustului in sticle trebuie sa decurga relativ rapid si cu acuratete, pentru a nu se da voie micro­organismelor (de fermentare, de putrezire) sa se dezvolte.

Zdrobitul boabelor se poate face fie cu ajutorul micilor zdrobitoare, procurate din magazinele de specialitate, fie cu mana, in cazul unor cantitati mai reduse. Presarea se poate realiza atat prin folosirea unor prese (procurate tot din comert), sau prin introducerea acesteia intr-un tifon, ori intr-un sac de iuta (ambele curate) si apasarea apoi cu mana, ori cu un mai, pana se scurge aproape intreaga cantitate de must. Astfel obtinut, mustul trebuie tinut la o temperatura scazuta, care de altfel se realizeaza adesea in noptile de toamna. Rezultate mai bune se obtin daca mustul se pastreaza in frigider, acesta limpezindu-se in cel mult 24 de ore.

Pregatirea recipientilor si conservarea

O atentie deosebita trebuie acordata spalarii si sterilizarii sticlelor in care se va pastra mustul, precum si a dopurilor si a palniei. Se prefera folosirea recipientilor din sticla in capacitate de un litru sau submultiplii acestuia (750-500 si 250 mI). Sticlele se spala bine, folosindu-se detergenti de bucatarie si apoi se limpezesc prin mai multe ape. Se lasa la o zvantare usoara, apoi se introduc (culcate) in cuptorul aragazului, unde se tin circa 20 de minute la foc potrivit. Dupa oprirea focului de la cuptorul aragazului, sticlele ,se lasa pe loc (in cuptor) pana la folosirea neintarziata a lor. Atentie! Cuptorul nu trebuie sa fie incins!

Palnia ce se va utiliza, precum si dopurile (din material plastic sau cele cu filet) se sterilizeaza fie cu ajutorul apei fierte, fie prin introducerea lor in alcool alimentar de minimum 70°. Este de la sine inteles ca si gospodarii care prepara mustul trebuie sa aiba mainile curate, prin spalare cu apa si sapun. Mustul limpezit se varsa intr-o oala smaltuita, de capacitate corespunzatoare si se fierbe 15-20 de minune la foc moderat. Este preferabil ca fierberea sa se faca pe principiul baii marine, respectiv oala cu must se aseaza intr-o alta de capacitate putin mai mare si care are la fund putina apa si 2-3 scandurele, dupa care se pun la foc. Pe toata durata fierberii se inlatura spuma cu o lingura din lemn, noua si sterilizata. Se scot apoi sticlele fierbinti din cuptorul aragazului si se aseaza pe o tava nesmaltuita. In lipsa acesteia, fiecare sticla se va aseza pe lama unui cutit plat. Mustul luat direct de pe foc se toarna (prin palnie) in sticle, umplandu-se pana la jumatatea gatului acestora. Se va evita prelingerea mustului pe exteriorul sticlelor. Pentru mai multa siguranta se poate pune (facultativ) pe suprafata mustului (din gatul fiecarei sticle) fie cate un degetar de alcool alimentar (de 70° minimum), fie cate un varf de cutit de conservant alimentar sau cate o aspirina sfaramata pana la praf, apoi sticlele se inchid ermetic. Din aceasta etapa orice manipulare a sticlelor se va face cu atentie, mentinandu-se in pozitie verticala, pentru ca produsele de sterilizare sa ramana mereu la suprafata mustului. Sticlele se aseaza apoi intr-o cutie din carton in care se gasesc perne de jur imprejurul lor si se tin pana la racirea lor (36-48 de ore). Pastrarea sticlelor se face in pivnita, iar in lipsa acesteia intr-un spatiu cat mai racoros (eventual in camara), invelite in hartii colorate (albastre, negre) sau de ziar. In functie de posibilitati, este bine ca inaintea depunerii sticlelor cu must la pastrare, ele sa fie tinute 5-7 zile in frigider. Exista si alte procedee practice de preparare si de conservare a mustului, dar metoda descrisa mai sus a dat rezultate sigure la o multitudine de incercari.