Deşi Armata SUA şi Departamentul de Stat al SUA au fost avertizate
din timp (baza navală americană de pe Insula Diego Garcia din Oceanul
Indian a primit imediat un avertisment), intervalul de două ore dintre
momentul cutremurului de gradul 9 Richter şi devastatorul tsunami care a
lovit sudul Asiei nu a fost folosit pentru a avertiza populaţia din
India, Sri Lanka sau Thailanda despre apropierea dezastrului.
Distrugătorul tsunami a fost consecinţa războiului climatic desfăşurat
cu ajutorul proiectului HAARP derulat de "US Strategic Defence
Initiative". Pentru că Charles McCreery de la Pacific Warning Center
(Centrul de Avertizare din Pacific), cu sediul iî Hawaii afirmă: "Am
avertizat (despre tsunami) atât Centrul de Operaţiuni al Departamentului
de Stat, cât şi Armata SUA". Buletinele de avertizare susţineau, însă
că "nu există pericol de tsunami", pentru Oceanul Pacific. Dar tăceau,
în chip misterios, asupra valului ucigător format în Oceanul Indian. Şi
care era monitorizat încă de la formare, prin sateliţi şi sistemul GPS
(Global Position System). Cum se explică atunci lipsa de avertizare?
Marina SUA se află pe lista beneficiarilor avertismentelor transmise de
Pacific Warning Center. În plus, marina are un sistem sofisticat de
urmărire prin satelit, care i-au permis monitorizarea valului seismic,
pas cu pas. Totuşi marina a rămas "mută", deşi printr-un simplu telefon
în Sri Lanka, Thailanda sau India ar fi putut să evite tragedia umană
care s-a produs. Congresul încearcă să stabilească de ce Guvenul SUA a
avertizat doar două ţări aliate, Australia şi Indonezia, dar nu şi ţări
din lumea a treia, ca India, Thailanda, Sri Lanka. Ori pe cele de pe
coasta de sud-est a Africii, lovite după opt ore şi afectate grav de
imensul val seismic. Congresul SUA consideră că Guvernul american avea
datoria să anunţe, din timp, toate ţările din regiunea Oceanului Indian,
care erau ameninţate de tsunami... Praf în ochi. Se pun următoarele
întrebări: de ce nu au fost informate guvernele statelor din regiunea
Oceanului Indian despre iminenţa dezastrului? A existat o evidentă
"selectivitate" în alegerea ţărilor avertizate de SUA? De ce SUA au
trimis unităţi militare în zona calamitată, şi nu au solicitat
numeroasele organizaţii umanitare americane pentru a organiza ajutorul?
Programul HAARP şi manipularea vremii:Razboiul
climatic este astăzi o realitate. Avansate în acest extrem de periculos
domeniu militar sunt Statele Unite, Rusia (moştenire de la fosta URSS),
China, India şi alte câteva state. Deoarece însă experienţele în
domeniul războiului climatic lovesc, în prezent, zone întinse ale
planetei, aceste experienţe sunt ţinute departe de mass-media şi de
opinia publică. În 1992, la Gokona (Alaska), a demarat unul din
programele cele mai secrete ale SUA: programul HAARP (High-frequency
Active Auroral Research Program). Programul HAARP este condus de Air
Force Research Laboratory's Space Vehicles Directorate, şi constă
într-un sistem de antene speciale, de mare putere, prin care se
realizează "controlul modificărilor din ionosferă", care afectează
ulterior grav atmosfera şi scoarţa terestră. "HAARP este conceput ca să
inducă modificări mici de temperatură în ionosferă, ale căror rezultate
şi influenţă pe Terra, sunt apoi analizate cu ajutorul instrumentelor
HAARP" se declară nonşalant pe site-ul HAARP. Nicholas Begich (un
adversar activ al programului HAARP) explică: "HAARP este, în realitate,
un bombardament al ionosferei cu unde radio extrem de puternice, care
afectează diverse zone ale planetei. Undele electromagnetice revin pe
pământ din ionosferă şi penetrează totul pe scoarţă - viu sau mort -
generând fenomene absolut devastatoare. Richard Williams de la
Laboratorul Davis Sarnoff, din Princeton, este mult mai categoric:
"HAARP constituie un act iresponsabil de vandalism global". Chiar
documentele Pentagonului sugerează că scopul HAARP este "exploatarea
ionosferei în scopurile Departamentului Apărării". În acest scop, pe
lângă experimente de modificări climaterice, HAARP a realizat, chiar în
SUA, "pene totale de curent", intreruperea curentului pe regiuni
întregi, suspendarea comunicaţiilor etc, fără să fie tras la răspundere,
datorită secretizării totale a operaţiunilor militare. Practic, din
1992, prin programul HAARP, Statele Unite experimentează manipularea
acoperită a schimbărilor climatice, uriaşe explozii în scoarţa terestră
declanşatoare de mişcări tectonice, utilizarea sistemelor de comunicaţii
şi de energie electrică drept arme strategice, care vor permite
Statelor Unite şi Noii Ordini Mondiale să domine regiuni întinse ale
Terrei. Să reamintim că, deloc întâmplător, Administratia Bush a refuzat
permanent să semneze "Acordul de la Kyoto", privind combaterea
încălzirii generale a temperaturii pe Terra.
HAARP contra ţărilor de pe "axa răului"
Ceea ce mass-media a trecut sub tăcere sunt schimbările dramatice şi
neobişnuite din ultimii ani, care au intervenit în ţări considerate de
Administraţia Bush ca fiind pe axa răului. În Coreea de Nord, s-au
consemnat o succesiune de stări de secetă, urmate de mari inundaţii.
Rezultatul: întregul sistem agricol al ţării a fost distrus, iar Coreea
de Nord a fost nevoită să recurgă la masive importuri de alimente,
pentru a preveni foametea. În Cuba, modelul a fost similar - secete
cumplite, urmate apoi de inundaţii devastatoare - cu aceleaşi rezultate:
importul de alimente sau foametea. În Iran, Irak şi Siria am asistat la
o secetă prelungită, începând din 1999. În Afganistan, patru ani de
seceta au premers invazia americana din 2001, distrugând total economia
rurală şi aducând o foamete cumplită. Tehnicile de modificare a vremii
pot destabiliza puternic economia unor ţări, le pot afecta grav
ecosistemul şi pot produce maladii în masă. Aceste state vor fi astfel
silite să solicite "ajutor internaţional". Cum este, de pildă, cel
acordat de Armata SUA în zona Oceanului Indian, permiţând astfel
americanilor să ocupe zone strategice, sub pretexte "umanitare". De
notat aici că India (putere nucleară) a refuzat politicos "ajutorul",
declarând că are toate resursele necesare gestionării situaţiei!
HAARP în date şi cifre:
Într-o zonă arctică aflată la 320 de km est de oraşul Anchorage din
Alaska, Pentagonul a ridicat un puternic transmiţător proiectat să
trimita mai mult de 3000 megawaţi în straturile superioare ale
atmosferei. Acesta este proiectul HAARP, şi a costat SUA peste 30 de
milioane de dolari. Scopul? "Pentru a studia variaţiile complexe din
ionosfera Alaskăi" conform Marinei şi Forţelor Aeriene SUA. La care
Pentagonul adaugă: "şi pentru a dezvolta noi tehnologii de comunicaţie
şi supraveghere care vor permite armatei să trimită semnale spre
submarinele nucleare şi spre bazele militare din subsol". Complexul
HAARP este situat într-o regiune izolată lângă orăşelul Gakona din
Alaska. În 1997 a intrat în funcţiune întregul complex format din 180 de
turnuri înalte de 21 de metri formând o arie de transmiţătoare capabile
să trimită unde radio de 2,5 - 10 MHz cu o putere de peste 3 gigawaţi.
Organizaţia Naţiunilor Unite este apendicele SUA:
În ciuda multiplelor cercetări ştiinţifice care s-au realizat în
domeniu, ONU nu a avut niciodată pe agenda sa de discuţii problema
manipulărilor climatice în scopuri militare. Subiecte ca "război
climatic" sau "tehnici de modificare a mediului" nu au fost amintite
nici de către delegaţiile oficiale şi nici de către grupurile de acţiune
în domeniul mediului care au participat la Conferinţa de la Haga despre
Schimbările Climatice din noiembrie 2000. Se pare că, în această
direcţie, ONU şi celelalte organizaţii cu nume pompoase nu sunt decât
nişte apendice ale concernului militaro-industrial mondial. Cercetătorul
de renume mondial dr. Rosalie Bertell confirmă că "oamenii de ştiinţă
din armata SUA lucrează în prezent la realizarea de sisteme climatice
folosite ca arme de război. Metodele includ crearea şi dezvoltarea de
furtuni puternice şi direcţionarea evaporării apei în atmosfera
Pământului pentru a produce inundaţii direcţionate." Francmasonul
Zbigniew Brzezinski "vedea" deja din 1970 (aşa cum declară în cartea sa
"Între două epoci"): "Tehnologia va pune la dispoziţia conducătorilor
lumii anumite tehnici pentru declanşarea unui război secret... Tehnici
de modificare a vremii vor putea fi folosite pentru a produce îndelungi
perioade de secetă sau furtuni puternice." Nu mai este un secret pentru
nimeni că asemenea "calităţi" de prezicere a viitorului nu sunt din
domeniul paranormalului: este vorba doar de înfăptuirea acestor
"preziceri" care sunt puse la cale chiar de marii maeştri masoni cu
ajutorul oligrahiei militaro-industriale mondiale.
Deşi
HAARP este prezentat opiniei publice ca un simplu "program de cercetare
academică", conform afirmaţiilor oficiale, dr. Rosalie Bertell
subliniază că, în plus faţă de manipularea vremii, HAARP se mai
foloseşte şi la altceva. "Prin reflectarea spre sol a unor semnale de
foarte joasă frecvenţă care au însă o intensitate mare, se poate realiza
modificarea proceselor de gândire şi a celor emoţionale ale oamenilor
aflaţi în zona ţintă, dar şi influenţarea dramatică a mişcărilor
plaăilor tectonice" care ar duce la cutremure artificiale.
Marc
Filterman, fost ofiţer în armata franceză, subliniază câteva tipuri de
"arme neconvenţionale" care utilizează unde electromagnetice radio. El
se referă la "războiul climatic", indicând că atât SUA cât şi URSS deja
ajunseseră în 1980 la rezultate remarcabile în "provocarea schimbărilor
bruşte de vreme (uragane, secetă)." Aceste tehnologii fac posibilă
"declanşarea unor perturbări atmosferice folosind semnale radar de
foarte joasă frecvenţă (ELF)".
Cercetatorul dr. Nicholas Begich, care
este o personalitate activă în campania publică împotriva HAARP,
descrie HAARP ca fiind "o tehnologie de transmitere a undelor radio
foarte puternice care ridică zone largi din ionosferă (stratul cel mai
înalt al atmosferei) prin focalizarea unui semnal radio şi "fierberea"
acestor zone. Semnalele electromagnetice sunt apoi reflectate înapoi
spre sol şi penetrează totul - viu sau mort."
Dr. Rosalie Bertell
portretizează HAARP ca fiind un "încălzitor gigantic care produce
disfuncţionalităţi majore în ionosferă, creînd nu numai adevărate
"găuri" în stratul de ozon, dar chiar rupturi de foarte lungă durată în
stratul protector - care în mod normal opreşte radiaţia cosmică, nocivă
pentru orice formă de viaţă."
Semne ciudate pe cer
28
iulie 1976: un puternic cutremur a distrus oraşul Tangshan din China,
omorând peste 650.000 de oameni. Chiar înainte de primele mişcări
seismice de la ora 03:42 (noaptea), cerul oraşului a fost luminat
aproape ca în plină zi. Luminile, de o bogăţie coloristică uimitoare (de
la roşu la alb), au fost văzute pe o distanţă de 300 kilometri în jur.
Frunzele numeroşilor copaci au fost arse complet iar culturile de legume
au fost uscate pe o parte. Cu siguranţă acesta nu a fost un cutremur
natural.
Cecetătorii afirmă ca aceste efecte au rezultat din
folosirea unor tehnologii tip Tesla şi HAARP care au permis apariţia
luminilor şi a plasmei electromagnetice şi direcţionarea acestora spre
zona ţintă.
Un precedent repetat
Celebrul
cutremur devastator care a ras de pe faţa pământului vechiul oraş Bam
din Iran a avut loc pe 26 decembrie 2003, ora 01:56 GMT. De la momentul
construirii sale (în urmă cu 2000 de ani), oraşul Bam nu a mai fost
martorul unui astfel de cutremur. Acum au rămas numai ruine...
Cutremurul din Asia a avut loc pe 26 decembrie 2004 la ora 00:59 GMT, adica exact la 1 an si 58 de minute! Coincidenţă?
Cercetătorul
militar colonel dr. Emil Străinu susţine că omenirea dispune de
tehnologiile necesare pentru a produce distrugeri zonale punctuale prin
catastrofe naturale dirijate, de tipul furtunilor violente, inundaţiilor
sau cutremurelor. Străinu spune că din punct de vedere militar ceea ce
s-a petrecut în Oceanul Indian poate fi descris ca un seism artificial
scăpat de sub control. Cutremurul a fost atât de puternic, încât a
produs o vibraţie a axei Pământului, a micşorat viteza de rotaţie a
planetei în jurul axei sale, harta Asiei s-a modificat prin deplasarea
mai multor insule cu zeci de metri de la poziţia iniţială şi e de
aşteptat o modificare a climei terestre în viitorul apropiat. În zilele
care au urmat cutremurului a apărut o informaţie bizară: serviciile
secrete occidentale avertizaseră din timp Indonezia că în preajma
Crăciunului în Asia de Sud ar putea avea loc... acte de terorism.
Semnele de întrebare inundă mediile de informare: americanii ştiau de
tsunami, dar nu au avertizat statele din zonă; fără o motivaţie clară, o
navă militară a SUA a vizitat zonele sinistrate. Confirmări locale:În
anul 2003 apărea la Editura de Înalte Studii Militare o carte ciudată:
"Războiul geofizic - tehnici de modificare a mediului înconjurător în
scopuri militare" sub semnătura cercetătorului militar colonel dr. Emil
Străinu. În cartea menţionată, războiul geofizic e prezentat ca un nou
tip de conflict militar bazat pe tehnici de modificare a mediului
înconjurător în scopul agresiunii militare, metode care produc pe cale
artificială dezastre naturale diverse, de la ploi torenţiale şi
inundaţii la... cutremure. La întrebarea dacă seismul devastator urmat
de tsunami ar fi putut fi provocate de om, expertul militar Străinu a
spus: "Nu numai că este posibil, dar este şi foarte probabil. Omenirea
are la această oră puterea tehnologică de a produce ploi, uragane şi
cutremure. Marile puteri studiază asemenea tehnici de pe vremea
Războiului Rece". "În opinia mea, ceea ce s-a întâmplat în Asia poate
avea patru cauze. Prima ipoteza este testarea, în ideea războiului
geofizic, a unei arme nucleare foarte puternice scăpate de sub control
din cauza unor greşeli de calcul a calităţii sau cantităţii materialului
detonat. A doua ipoteză este testarea unei arme cu particule de energie
ultraînaltă asupra scoarţei terestre. A treia ipoteză e un experiment
militar necunoscut. A patra ipoteză e cea a unui scandal provocat pentru
a masca altceva mult mai grav", ne-a explicat Emil Străinu. "Cele două
plăci tectonice care s-au deplasat sunt numite crustale de mare adancime
şi nu le e cunoscut prea bine mecanismul deplasării. A fost însă un
cataclism asemănător celor care au zguduit planeta la nasterea formelor
de relief. Cât despre deplasarea axei de rotaţie a Pământului, trebuie
spus că nu e o noutate - în timpul cutremurului din România, în 1977,
seismologii au detectat zdruncinături ale axei asemănătoare. Şi la un
experiment nuclear se văd asemenea perturbaţii. Partea neplacută e că
sunt de aşteptat replici în diferite zone ale globului, deoarece
Pământul este elastic şi pentru a reveni la echilibru mai trebuie să se
mişte", a declarat Harald Alexandrescu, directorul Observatorului
Astronomic "Amiral Vasile Urseanu" din Bucuresti.25 Ianuarie 2005 de
Andrei Comănescu
|
