POZITIA BISERICII ORTODOXE ROMANE FATA DE MASONERIE
Studiu asupra francmasoneriei
Întocmit de
Î.P.S. Mitropolit Dr. Nicolae al Ardealului si votat de Sfantul Sinod în sedinta sa de la 11 Martie 1937
CE ESTE FRANCMASONERIA?
„Francmasoneria este o societate secreta, raspandita azi în
lumea întreaga, pretinzand a avea un scop filosofic si umanitarist”. Nu
vom începe prin a da o definitie completa a Francmasoneriei, ci vom
arata pe rand originile, organizatia si diferitele ei aspecte,
rezumandu-le la sfarsit într-o definitie.
1. INCEPUTURILE FRANCMASONERIEI
Începuturile Francmasoneriei formeaza un subiect de
interminabile discutii. În forma de astazi ea exista din 1717, cand 4
loji engleze s-au întrunit la londra si au format Marea loja a Angliei.
La 1723 Andersen întocmi Constitutiunile acestei organizatii
pe baza Constitutiei mai vechi a lojilor de zidari din Anglia. (Aceste
loji de zidari ramasesera cu timpul numai cu numele de zidari, în ele
intrau orice fel de oameni.) Constitutiunile lui Andersen sunt legea
fundamentala a Francmasoneriei.
2. ORGANIZAREA FRANCMASONERIEI
Membrii Francmasoneriei sunt împartiti în grade oculte.
Membrii dintr-un grad nu stiu nici cine face parte dintr-un grad
superior, nici cine face parte din acelasi grad cu ei. stiu numai cine
face parte din gradele inferioare. Din punct de vedere al numarului
gradelor, precum si al altor caracteristici rituale, Francmasoneria se
împarte în diferite rituri.
Astfel exista Francmasonerie ioanita sau albastra. Membrii acesteia
sunt împartiti numai în trei grade: ucenic, calfa si maestru. Apoi este
ritul scotian sau rosu si cuprinde asa zisele grade înalte, 30 la numar,
iar si mai sus de acestea sunt gradele invizibile. De obicei însa
Francmasoneria ioanita nu exista decat ca treapta inferioara, supusa
celei scotiene. Gradele înalte si cele invizibile sunt cele care conduc
din umbra toata vasta organizatie a Francmasoneriei, în mod unitar, pe
tot globul pamantesc. În varful piramidei sta Patriarhul, sau Împaratul
neîncoronat al lumii.
Ridicarea într-un grad nu se face prin alegerea de jos, ci
prin selectie de sus; cei din gradele superioare ridica pe cine vor
dintr-un grad inferior la un grad superior. Intrarea în orice grad se
face printr-un juramant înfricosator si printr-o initiere. Prin
juramant, cel ce intra în gradul nou se obliga sa pastreze secretul fata
de tot ce va vedea si va cunoaste în acest grad. Prin initiere i se
comunica taine din învatatura si misiunea Francmasoneriei, necunoscuta
de gradele inferioare. Secretele comunicate gradelor inferioare sunt
anodine, dar cele comunicate gradelor superioare sunt grozave. Iata
juramantul prestat de ucenicul Francmasoneriei ioanite: „Jur înaintea
Marelui Arhitect al pamantului ca nu voi descoperi nimic, nici prin
semne, gesturi sau altceva ce poate descoperi si indica ceva ce nu
trebuie descoperit. În caz de calcare a juramantului primesc sa mi se
taie beregata, sa mi se scoata ochii, sa mi se gaureasca pieptul, sa mi
se smulga inima, sa mi se scoata maruntaiele din trup, sa se arda, sa se
prefaca în cenusa si sa se arunce în fundul marii sau sa se împrastie
în cele patru vanturi pe fata pamantului”.
Alaturi de aceasta organizatie, oculta chiar pentru membri,
exista una administrativa, secreta pentru profani. Francmasoneria
lucreaza în ateliere. Atelierele în care lucreaza primele grade se
numesc loji simbolice, formate fiecare din vreo 50 de persoane.
Atelierele gradelor superioare au alte numiri. În fruntea fiecarei loji
se afla un venerabil cu rol de presedinte ajutat de mai multi demnitari.
Toti sunt alesi pe un an de catre membrii lojei.
3. FRANCMASONERIA SI EVREII
Evreii au un rol preponderent, chiar dominant în
Francmasonerie. Toate gradele înalte si invizibile au fost create si
sunt ocupate de ei. Bauer, Pirlet, Caillard, lacorne, Morin, Francken,
Moise Cohen, Isaac long, întemeietorii Francmasoneriei gradelor
superioare din Franta si America au fost toti evrei. În Ungaria
majoritatea Francmasonilor erau evrei, iar conducerea era aproape
exclusiv în mana lor. „Biserica israelita e aliatul nostru firesc, ea ne
sprijina si o multime de iudei sunt în randurile noastre”, se spunea în
revista Francmasonilor din Ungaria, Acacia, 1908, nr. 62. În Germania
lojile dependente de Marea loja din Hamburg erau la fel ocupate de o
mare majoritate de evrei. În Turcia conducatorii Francmasoneriei erau pe
la 1909, evrei. Tot asa în Italia, seful Francmasoneriei era faimosul
evreu Ernesto Nathan, care a ajuns primar al Romei.
Francmasoneria franceza a fost condusa în trecut de evreii
Cremieux si Gambetta. În Anglia, dintre cei vreo 300.000 Francmasoni,
peste 43.000 sunt evrei.
Masoneria nu este numai o simpla reuniune filantropica sau
scoala filosofica, ci alcatuieste un sistem mistagogic, care reaminteste
de vechile religii sau culte misteriaco-pagane, din care îsi trage
obarsia, alcatuind o urmare si o reînviere a lor... Raportul acesta al
masoneriei cu religiile misteriace se vede de altfel si din cele ce au
loc si se savarsesc în timpul initierilor. Caci, dupa cum în cele ce au
loc în misterele idolatre vechi se relua drama luptelor si a mortii
zeului misteriac si prin reluarea aceasta mimica a dramei acesteia, cel
ce se initia murea dimpreuna cu patronul religiei misteriace – care
întotdeauna era o persoana mitica simbolizand soarele sau natura, care
murea iarna si reînvia primavara - , tot asa si în initierea celui de al
treilea grad al Francmasoneriei. Într-adevar treapta aceasta a
initierii alcatuieste o expunere dramatica a mortii protectorului
masoneriei, Hiram, si un fel de reluare dramatica a mortii acestuia în
care, cel ce urmeaza a fi initiat sufera dimpreuna cu el, fiind ranit în
aceleasi organe si în aceleasi locuri ale corpului ca si Hiram...
Astfel Francmasoneria, în chip clar, este o religie misteriaca cu totul
diferita, separata si straina de religia crestina... Masoneria are
slujbe religioase proprii, ca ceremonia învierii în chip de lup, sau
botezul masonic, ceremonia recunoasterii casatoriei sau casatoria
francmasona, parastasul francmasonic, inaugurarea templului masonic
etc.”
5. FRANCMASONERIA SI CRESTINISMUL
Francmasoneria se prezinta asadar ca o quasi-religie cu zeul
ei propriu: Hiram. În realitate ea nu admite o fiinta personala la
conducerea lumii, precum nu admite un principiu personal în oameni. Ea
preconizeaza un panteism naturalist: Hiram simbolizeaza forta universala
care îsi ia temporal masti individuale, prezentandu-se sub forma de
persoane trecatoare. „Masonul stie ca personalitatea sa nu e nimic si se
dezintereseaza de ea. El urca pana la principiul interior al
initiativei, pe care-l banuieste, fara a-l putea cunoaste exact,
Dumnezeu necunoscut în realitatea sa misterioasa: acesta e eul
transcendent, identic poate în toate existentele cari cugeta”. Asa
zisele persoane omenesti sunt rolurile pe care le joaca trecator unul si
acelasi actor.
„Un actor misterios detine rolul personalitatii noastre.
Cine este artistul care nu se arata în scena, ci ramane travestit si
mascat?... E o energie consacrata Marei Opere, forta indestructibila ca
orice alta forta. Aceasta energie este independenta de instrumentul prin
care se manifesta printre noi. Ea se transforma fara a se stinge...
Cine lucreaza deci în noi, daca nu forta care anima pe predecesorii
nostri? Hiram, care învie, este o realitate. Sa stim sa meditam si sa
întelegem. Ca indivizii dispar, putin importa, daca energia care lucra
în ei subzista. Sa ne dezinteresam deci de o nemurire pe care ne-am
reprezentat-o ca individuala. Personalitatea noastra se va stinge si
daca mai tarziu evocatorii nostri si-ar închipui ca intra în relatie cu
noi, ei n-ar constitui o fantoma decat adunand notiunile ce si le-ar
putea face despre noi”.
„Individul este produsul tranzitoriu si repetat al unei
cauze permanent constructive. În ce priveste pe Marele Arhitect al
Universului, trebuie sa notam ca aceasta expresie nu intentioneaza sa
impuna o credinta. Sa ne pazim deci a ceda acelei leni a spiritului care
confunda pe Marele Arhitect al initierilor cu Dumnezeul
credinciosilor”.
Francmasoneria este rationalista. Ea îndeamna pe membrii sai
sa supuna totul cugetarii rationale ca filtru suprem pentru tot ce au
sa admita. Iata ce zice un alt francmason: „Nici forta statului, nici
cerinta nu sunt eterne... Atunci ce poate regenera poporul cazut în
dezordine? Nimic altceva decat stapanirea masurata a ratiunii... Idealul
F. M. consta în a construi pe nesimtite o republica universala si
democrata a carei regina va fi ratiunea, iar consiliul suprem, adunarea
înteleptilor. În virtutea principiului care a prezidat la nasterea
Francmasoneriei, ea va putea, bazandu-se nu pe voia unui Dumnezeu
inaccesibil, ci pe imperativele Ratiunii, sa dea o viata moralei
crestine”.
Din acestea rezulta si raportul francmasoneriei fata de
crestinism. Mai putem aduce cateva citate pentru a arata atitudinea
directa a F. M. fata de crestinism. Tot autorul din care am citat mai
sus declara: „Mai vedeti mantuirea oamenilor într-o renastere
religioasa? O! visul imposibil! Boltele sanctuarelor ale caror ruine
voiti sa le reparati, nu vor mai vedea niciodata decat un ecou slab al
rugaciunilor de odinioara. Nu mai exista Dumnezeu pentru a mai învia
mortii si Acela (Hristos) ale carui accente magice deschideau
mormintele, nu mai poate spera ca un miracol asemanator va opri
coborarea lui lenta în groapa uitarii. Mai mult ca totdeauna o credinta
laica se substituie unei credinte supranaturale”. Fr. Osw. Wirth în
lucrarea citata compara pe Hiram cu Hristos, ambele nume exprimand doar
acelasi simbol al trecerii energiei cosmice dintr-o persoana ce dispare
definitiv în alta ce apare (moartea si învierea lui Hiram). E acelasi
mit, doar numele e altul. O libertate a vointei nu admite F. M. Totul în
lume, chiar si viata sufleteasca, decurge dupa o lege necesara
neschimbabila. „Simbolismul masonic împinge mai departe analogia
sugerand ca microcosmul sau lumea mica, se construieste ca si
macrocosmul, lumea mare”.
Dar Francmasoneria nu reprezinta o conceptie statistica, ci
se multumeste sa existe si ea alaturi de crestinism. Francmasoneria e
prin excelenta dinamica. Ceea ce cere mai mult adeptilor e actiunea,
recladirea lumii, conform princi-piilor ei. Astfel F. M. lupta cu
îndarjire sa elimine din omenire conceptia opusa ei, crestinismul, si
institutia care-l sustine, Biserica. Devizele ei sunt: Separarea
Bisericii de Stat, scoala laica, casatoria civila, difuzarea
principiilor anticrestine în masele largi. În unele state cum sunt
Franta, Spania, Rusia, devizele acestea au fost realizate. În alte tari
se merge cu pasi repezi spre aceasta stare. Biserica sta în fata
ofensivei puternice a unui dusman necrutator.
6. SCOPUL FRANCMASONERIEI
Francmasoneria îsi tine ultimele ei scopuri în secret. Dar
fara voia ei se strevad adeseori aceste scopuri, din marturisiri
masonice mai mult sau mai putin învaluite. Regulat, francmasoneria
spune ca scopul ei este cercetarea adevarului si actiunea caritativa.
Dar de o actiune caritativa francmasonica nu s-a împie-dicat
nimeni pana acum. si apoi de ce ar fi lipsa de o asociatie clandestina
si de secrete, pentru desfasurarea unei actiuni caritative?
În realitate cand masonii explica mai larg sensul actiunii
lor caritative, vezi ca e vorba de o fericire a lumii prin scaparea de
ideile ei de acum, prin asezarea ei pe temeliile principiilor
rationaliste masone. „Binefacerea pentru mason nu se confunda cu ceea ce
s-a convenit sa se numeasca caritate. Cedarea catorva bucati de paine,
din prisos, nu-l achita de datoria sfanta ce o contracteaza initiatul
fata de umanitate. A face bine comporta un întreg program de viata”.
Într-o forma eufemista, Fr. Osw. Wirth, arata asadar ca nu caritatea
este scopul Francmasoneriei.
Iar cercetarea adevarului de care vorbeste F.M. trebuie
înteleasa ca o lansare a tuturor ideilor de destramare a Statului si a
Societatii. Toate ideile de extrema stanga ale comunismului au fost
pregatite în loji si aplicate de francmasoni. la fel, toate ideile
anticrestine, de totala emancipare a instinctelor omenesti inferioare de
sub prestigiul virtutilor crestine. De la Marx pana la lenin si
Trotzki, toti sefii mai de seama ai comunismului au fost evrei si
francmasoni, sau cel putin francmasoni.
Ziarul francmason latomia scrie (Iulie 1849, p. 237): „Nu
putem decat sa salutam socialismul ca pe un excelent aliat al F. M. în
munca de înnobilare a omenirii, în straduinta de a promova binele
omenirii. Socialismul si masoneria împreuna cu comunismul au tasnit din
acelasi izvor”.
Scopul Francmasoneriei sta în legatura cu soarta întregii
omeniri. F.M. lupta pentru o anumita directionare, pentru o anumita
tinta a întregii vieti omenesti colective si individuale. Care este
acest scop? Dintr-o multime de marturisiri masonice si din descifrarea
sensului ce se desprinde din toata activitatea de pana acum a F.M.,
rezulta ca acest scop este: întemeierea unei republici mondiale, condusa
de francmasoni, adica de evrei. O republica cu desavarsire laica, cu o
omenire îndobitocita de mizerie si de patimile inferioare dezlantuite.
Iata ce spune acelasi Fr. Osw. Wirth, în manualul
maestrului: „Sa avem curajul sa ne zicem religiosi si sa ne afirmam
apostoli ai unei religiuni mai sfinte decat toate celelalte. Sa propagam
Religia Republicii, care va forma inima cetatenilor si va cultiva
virtutile republicane”. Tema întemeierii republicii mondiale sub
stapanirea Francmasoneriei a format obiectul Congresului mondial al
F.M., din 1900, tinut la Paris.
Cand vorbesc metaforic, francmasonii se prezinta ca zidarii
care au sa rezideasca, sub conducerea lui Hiram, templul lui Solomon din
Ierusalim. Aceasta înseamna, fara metafore, restabilirea dominatiei lui
Israil asupra lumii întregi.
Numai din tendinta F.M., dupa republica laica,
internationala si extrem de democratica se explica de ce toate
revolutiile de la cea din 1789 încoace, toate loviturile date
crestinismului, principiului monarhic si national, principiului
autoritatii, sunt opera francmasonilor. Din aceste motive, toate statele
care recunosc valoarea principiului national si a factorului crestin au
desfiintat Francmasoneria. Asa a facut si Italia prin Mussolini în
1925, si Germania prin Hitler. În Ungaria a fost desfiintata dupa
prabusirea comunismului lui Bela Kuhn, dovedindu-se ca acest comunism a
fost creatia lojilor.
7. FRANCMASONERIA IN ROMANIA
Nu vom face un istoric al Francmasoneriei în Romania. Pana
la razboi nu s-a bucurat de dezvoltare remarcabila. Abia de la razboi
încoace si mai ales în ultimii vreo 10 ani, a luat un avant ce da de
gandit. Din cele sase grupe francmasonice romane, una e pur evreiasca:
B’nai B’rith, alta Federatia lojilor simbolice de rit ioanit din Romania
e evreo-ungureasca (în Ardeal) si în 1933 s-a unit cu Marea loja
Nationala Romana, iar o a treia e evreo-nemteasca: Marea loja germana
din Romania. Romanii se gasesc numai în celelalte trei: Marea loja
Americana din Romania (afiliata la Marea loja Americana din New York),
Marele Orient din Romania afiliat la Marele Orient din Franta, si care
cuprinde 90% evrei si, în sfarsit, Marea loja Nationala din Romania,
care afiseaza tricolorul, afecteaza lupta contra celeilalte
Francmasonerii, pe motiv ca e jidovita, dar aceasta e numai o masca cu
scopul de a vana cat mai multi ofiteri si alti buni romani.
Marea loja Nationala condusa pana în 1933 de dl. Pangal, în
acel an s-a rupt în doua, o parte lojile ei – cele provinciale si cinci
din cele zece bucurestene – constituindu-se separat în frunte cu dl. M.
Sadoveanu. Dar pe dl. Sadoveanu l-au urmat numai masonii din primele
trei grade, cei din gradele superioare au ramas cu dl. Pangal. si cum
masonii primelor trei grade sunt condusi de cei din gradele superioare
se pare ca schisma din Marea loja Nationala e tot numai o cursa pentru
romanii naivi pe care prestigiul unui Sadoveanu îi atrage mai mult decat
dl. I. Pangal. De altfel, gruparea d-lui Sadoveanu s-a aliat cu
Marele Orient.
Despre opiniile de mason ale d-lui M. Sadoveanu citam doar
urmatoarele randuri din cuvantarea rostita la adunarea din 2.VII.1933, a
Marii loji Nationale. Sub un val eufemist se întrezareste toata
adversitatea masonica fata de credinta crestina si ideea nationala:
„liber cu adevarat e numai acel maestru care izbandeste a-si domina
pasiunile si a se elibera de prejudecati. Cel care pastreaza ura de
rasa, obscurantismul violentelor, suficientele dogmatice, e un sclav ca
si cel care nu-si poate domina pasiunile degradante”.
Foarte sistematic zeflemiseste dl. M. Sadoveanu credinta
crestina ortodoxa pe care o socoteste o credinta pentru naivi, mult
inferioara stiintei „egiptene” a „Magului” superior în romanul „Creanga
de aur”.
Numarul masonilor din Romania era înca în 1932 întristator de urcat.
Astazi se pare ca sunt si mai multi. În 1932 aveam 3300 masoni.
Cehoslovacia avea 60, Iugoslavia 900, Polonia 450, Bulgaria 500. Se va
recunoaste ca Romania fata de aceste tari vecine are enorm de multi.
Influenta masonilor în viata mai noua a Statului nostru se resimte dureros, dictand din toate locurile de conducere.
De altfel si în Marea loja Nationala se afla evrei.
8. ASA ZISA MASONERIE NATIONALA ROMANA
Dar asupra Masoneriei Nationale Romane trebuie sa insistam
ceva mai mult. Despre ateismul Marelui Orient din Romania si al Marii
loji Nationale a d-lui Sadoveanu nu poate fi nici o îndoiala, odata ce
el este în stransa comuniune cu Marele Orient din Franta, despre care
însasi întampinarea Masoneriei Nationale Romane catre Sfantul Sinod
spune: „Prima mare organizatie dizidenta a fost asa numitul Mare Orient
din Franta, care înca din secolul al VIII-lea s-a îndepartat încetul cu
încetul de masoneria traditionala, suprimand obligativitatea credintei
în Dumnezeu si în nemurirea sufletului, precum si aceea a contractarii
juramantului pe Sf. Scriptura, dintr-un asa zis spirit de libera
cugetare, si ajungand în anul 1878, la însasi primirea ateilor în Ordin.
Aceasta a provocat, dupa cum era si firesc, o imediata ruptura a
relatiilor între marile loji masonice regulate cu Marele Orient din
Franta, si de atunci încoace atat Marele Orient din Franta cat si toate
organizatiile afiliate lui, din lumea întreaga, sunt socotite ca
schismatice, eretice si orice relatii sunt interzise între masonii
regulati si membrii acestor organizatii”.
Noi vom arata în primul rand, ca exista relatii între
organizatiile masonice cu care este afiliata Masoneria Nationala Romana
si între cele ce stau în legatura cu Marele Orient din Franta, iar în al
doilea rand vom pune în adevarata lumina atitudinea fata de religie a
Masoneriei, ce se pretinde adversara Marelui Orient din Franta.
A) Marele Orient din Franta si Marea loja din Franta stau în
asa stranse legaturi, încat în fiecare an se aduna delegatii lor
într-un convent comun. Marea loja din Franta însa face parte din
Asociatia Masonica Internationala (A.M.I.) cu sediul în Geneva, împreuna
cu Marile loji din Belgia, Bulgaria, Grecia, luxemburg, Norvegia,
Polonia, Portugalia, Elvetia, Cehoslovacia, Spania, Viena si Jugoslavia,
dintre care multe au legaturi cu Masoneria Nationala Romana. (Vezi
întampinarea amintita mai sus.) De altfel A.M.I. lupta pentru ca
„într-un viitor mai apropiat sau mai departat, lantul mondial sa se
încheie în sensul ca diferitele dialecte masonice ale umanitatii sa se
uneasca într-o limba comuna”. Deci si acum sunt numai deosebiri
dialectale.
Cu Marele Orient din Franta are legaturi Marea loja din
Viena. Ori Marea loja din Viena sta în relatii oficiale cu Marea loja
din Anglia si deci si cu Masoneria Nationala Romana.
Cat de neserioase si de trecatoare sunt suspendarile de
relatii între diferitele organizatii francmasonice se vede si din pilda
ce au dat-o în anii recenti francmasoneriei germane. Atat cele trei Mari
loji prusiene vechi care se socotesc foarte nationale, cat si alte
patru din cele umanitariste: Marea loja din Hamburg, cea din Bayreuth,
cea din Frankfurt pe Main si cea din Darmstadt, au rupt relatiile cu
Marea loja din Viena, socotita internationalista. Însa în acelasi timp
Marile loji din Hamburg, Bayreuth si Frankfurt pe Main au reluat
relatiile cu Marea loja din Anglia, care are la randul ei relatii cu
Marea loja din Viena.
Cu drept cuvant observa Fr. Hasselbacher în opera sa
monumentala Entlarvte Freimaurerei 1936, vol. I, p.71: „Ori-ce scolar
care cunoaste regulile elementare de matematica stie ca: doua marimi
egale cu o a treia, sunt egale si între ele. Daca a=b si b=c, atunci si
a=c”. Daca Masoneria Nationala Romana are legaturi cu cea din Austria,
iar aceasta cu Marele Orient din Franta, evident ca prin masoneria
austriaca exista legaturi si între Masoneria Nationala Romana si Marele
Orient Francez.
Ce însemneaza acum ca doua organizatii masonice au legatura si ce însemneaza ca legaturile acestea sunt suspendate?
Cand doua organizatii masonice stau în legaturi atunci ele
comunica oficial prin organele lor conducatoare. Astfel în „Regulamentul
de organizare si functionare al Marei loji Nationale Romane” art.45
lit. i, se spune despre Consiliul Marii loji Nationale, care este
puterea ei executiva, ca „reprezinta împreuna cu Marele Maestru, Mare
loja Nationala din Romania pe langa conducerea suprema a fiecarui Rit de
pe langa Marile Puteri Masonice Straine”. legaturile acestea primesc un
caracter si mai permanent si mai concret prin aceea ca cele doua
organizatii masonice în legatura îsi desemneaza cate un delegat, care e
numit membru regulat cu un rang superior în Marea loja prietena. Iata ce
spune citatul Regulament în aceasta privinta la art. 6: „Marele Maestru
poate sa numeasca pe orice frate ca sa-l reprezinte într-o Mare loja
sora din strainatate, de asemenea el poate numi ca membru al Marii loji
Nationale din Romania, cu rangul pe care-l crede potrivit, pe orice
frate desemnat ca reprezentant al Marelui Maestru al unei Mari loji sora
din strainatate”.
În felul acesta în fiecare organizatie francmasonica sunt
prezente organizatiile straine masonice. În afara de aceste legaturi
membrii din lojile unei organizatii pot vizita oricand lojile de grad
egal sau inferior ale unei organizatii straine, iau parte la
festivitatile lor si pot fi numiti membri de onoare ai acelei
organizatii straine. Fr. Hasselbacher dovedeste în opera citata, pe baza
unui vast material din arhivele lojilor germane desfiintate, ca
suspendarea legaturilor între doua organizatii masonice lasa mai departe
putinta membrilor din lojile unei organizatii de a vizita lojile
celeilalte organizatii, numai cat aceste vizite n-au un caracter
oficial, ci numai unul oficios. Masonii individuali sunt frati pe tot
globul pamantesc, oricarei organizatii ar apartine. Oricarui rit ar
apartine un mason, el este frate cu toti masonii de pe glob.
De altfel, aceste suspendari de relatii sunt accidentale,
ele nu sfarama unitatea si simpatia fundamentala, care leaga întreaga
Francmasonerie universala. si se depun totdeauna cele mai mari
straduinte ca aceste suspendari sa înceteze cat mai repede si unitatea
sa devina tot mai stransa. Ba mai mult, aceste suspendari de relatii au
loc numai între organizatiile masoneriei ioanite, a primelor trei grade.
Masoneria gradelor superioare e un front unitar. Ori masoneria primelor
trei grade e numai un stadiu de trecere spre cea superioara si e
condusa de aceea. Deci supararile între organizatiile masonice
subalterne sunt numai niste iluzii, niste concesii facute spiritului
neprogresat în masonerie al membrilor inferiori, carora le place sa
creada ca sunt în cearta cu masoneriile straine.
Dam cateva citate în acest sens din cartea masonilor vienezi, Das Blaubuch der Freimaurerei (Viena, 1933):
„Organizarea ritului scotian este foarte potrivita pentru
urmarirea si ajungerea scopului sau departat. Existenta factica a unui
lant mondial francmason, cel putin în cadrele ritului, este în opozitie
cu organizatiile, din nefericire înca asa de neînchegate, ale
francmasoneriei ioanite, care se lupta între ele din motive dogmatice –
avantajul fundamental al lucrarii sale. Ritul scotian cu ale sale 36 de
Supreme consilii constituie pentru toate teritoriile francmasone cu o
aceeasi doctrina, un acelasi mod de a lucra, asadar unul si acelasi
front unitar francmasonic. Ritul scotian este afara de aceea un pasaport
catre toate atelierele corespunzatoare ale masoneriei si ofera asadar
raza cea mai mare de actiune”.
Sa observam ca Marea loja Nationala Romana, care are sub
administratia sa gradele 1-3, este sub autoritatea Supremului Consiliu
de grad 33 al Ritului Scotian Antic si Acceptat. Între cele 36 supreme
Consilii numite în cartea citata, se afla si cel din Romania si cel din
Franta, autoritatea suprema a masoneriei franceze. Pentru întarirea
unitatii între organizatiile gradelor inferioare lucreaza afara de
amintita Asociation Maçonique Internationale cu sediul la Geneva, care
întruneste Marile loji Simbolice (ale primelor trei grade), Die
Allgemeine Freimaurerei liga (Afeme) cu sediul în Basel, care întruneste
pe masoni individuali pentru a realiza lantul mondial al masoneriei.
Aceste organizatii tin des congrese în diferite centre europene. In Fr.
Hasselbacher op. cit. vol. I, p. 53-80 se gasesc multe citate de ale
francmasonilor ca Masoneria este una. luam pe Marele Maestru al Marei
loji din Bayreuth, prof. Blunschli care a scris în Freimaurerei Zeitung
din 11.IV.1874 : „De cativa zeci de ani lojile se aduna si iau un
caracter tot mai national, desi misiunea lor este internationala. De ce
aceasta? Ce sens are? Caci daca francmasoneria nu are nimic cu patria,
de ce se îmbraca în forme nationale? Samburele cel bun al acestei
miscari este trebuinta dupa o mai mare consolidare, pentru a valorifica
mai bine puterea confederatiei masonice.
Însemnatatea internationala a masoneriei nu e slabita prin
aceasta, dimpotriva puterea ei de actiune, eficacitatea ei devine si mai
urcata”.
B) Sa lamurim acum atitudinea în chestiune religioasa a
Masoneriei ce se pretinde suparata cu Marele Orient Ateu din Franta. Mai
întai cate ceva din „Constitutia si Regulamentul” Marii loji Nationale
Romane. Observam însa ca în aceasta Constitutie si Regulament nu sunt
fixate decat chestiuni formale de procedura, idealurile organizatiei,
principiile ei; cuprinsul discutiilor din ateliere nu este facut
cunoscut. Constitutia si Regulamentul îndruma de cate ori e vorba de o
chestiune mai importanta la Marile Constitutiuni, Traditiile si
landmarkurile Ritului. Constitutia si Regulamentul Marii loji Nationale
nu e document pe baza caruia sa se poata spune ceva definitiv referitor
la scopurile si actiunea ei, cu atat mai mult cu cat acest document
însusi vorbeste de secretele masonice a caror divulgare este socotita
între infractiunile cele mai grave. Ba într-un loc spune acest document:
„În loji se primesc cunostintele care nu se publica nicaieri si pe care
nu le putem învata decat în loja”.
Dar chiar si din putinele expresii ale acestui document se poate trage
o concluzie care arata suficient conflictul masoneriei cu doctrina
Bisericii. E adevarat ca în art. 3 al Constitutiei, Statutelor etc. se
prevede ca „nimeni nu poate fi primit în francmasonerie daca nu crede în
Dumnezeu si în nemurirea sufletului”. legamintele si juramintele
masonilor fata de Ordin sunt contractate pe Sf. Scriptura (p. 4). Dar în
alta parte se spune: „Oricare ar fi religia sau cultul cuiva, el nu
poate fi exclus din Ordin, daca crede în Marele Arhitect al Universului
si practica învataturile sfinte ale moralei”.
Pana aici n-ar fi nimic grav. S-ar putea spune: sunt atatea
alte Societati în care nu se cere nici acest minim de credinta
religioasa. Numai cat celelalte Societati au altfel de obiective
economice, culturale, cata vreme Francmasoneria se socoteste daca nu un
adversar al Bisericii, în orice caz un concurent al ei, cu o credinta
proprie a ei. Caci iata ce se spune în pasajul citat putin mai la vale:
„masonii, cele mai virtuoase elemente ale tuturor credintelor... cauta
sa demonstreze superioritatea credintei pe care o profeseaza”. Asadar un
francmason evreu, fara a-si însusi, prin intrarea în Francmasonerie,
credinta crestina, e socotit si de francmasonii crestini ca avand o
credinta superioara aceleia pe care a revelat-o Însusi Fiul lui Dumnezeu
cel întrupat. În mandria francmasonilor de a se socoti deasupra
crestinismului, se afla implicata negarea Divinitatii crestinismului,
cea mai grava dintre erezii.
Aceeasi concluzie se deduce si din alte datorii impuse
masonului. Dupa ce se spune la p. 74 ca „printre noi sunt Frati de toate
religiile si rasele”, la p. 75 se cere: „trebuie sa preferi pe un
Francmason oricarui alt om, cand solicita, în conditii egale, aceeasi
situatie”. Purtarea aceasta trebuie s-o aiba un mason nu numai fata de
alt mason din tara, ci si fata de cei din strainatate, caci art. 5 al
Constitutiei, Statutelor etc., p. 4 spune: „Oricarui rit i-ar
apartine un mason, el este frate cu toti masonii de pe glob”. Prin
urmare masoneria formeaza o confraternitate mai presus de religie, de
neam si de familie. Un mason considera mai apropiat siesi pe un evreu
mason decat pe un roman crestin. Prin aceasta se rupe legatura
bisericeasca dintre cei care formeaza, dupa Apostolul Pavel, Trupul
tainic al Domnului. Se poate spune ca masonul iese din Biserica, precum
iese din comunitatea nationala. „Familia, prietenii – se spune mai
departe la p. 75 – sau vecinii sa nu afle chestiuni în legatura cu
activitatea francmasonica, atat personala, cat si cea colectiva”.
Putem pune de pe acum întrebarea: ce rost mai are juramantul
pe Sf. Scriptura cand îl rosteste si un evreu care nu crede în ea, sau
cand se respinge originea divina a ei?
Dar poate ca cel putin nu se cuprinde în Marea loja
Nationala decat Romania, asa ca acea confraternitate cu masonii din alte
tari ramane o legatura destul de platonica. Chiar asa de ar fi si
totusi ar fi grav: se afirma în principiul care pune mai presus de
legaturile bisericesti si nationale pe cele masonice. În realitate
Masoneria Nationala Romana cuprinde multi straini si nu exista nici o
piedica pentru a cuprinde si mai multi. E adevarat ca Supremul Consiliu
gr. 33 nu admite în sanul sau ca membri activi decat o patrime de membri
neortodocsi.
Dar numarul membrilor ar fi al Supremului Consiliu care se
limiteaza între 9-33. Destul este daca o patrime din ei pot fi
neortodocsi. Dar Supremul Consiliu are si membri emeriti. Între acestia
numarul strainilor nu este limitat. Dar ceea ce-i mai important e ca
grosul Masoneriei Nationale îl formeaza membrii din celelalte grade, de
la 1-32, si mai ales cei din primele 3 grade. Între acestia numarul
strainilor iarasi nu e limitat. Fata de toti acesti straini masonul
roman e obligat sa le dea sprijin în toate împrejurarile cand se cere –
în anumite cazuri cu riscul vietii. Refuzul sprijinului cerut aduce una
din cele mai mari pedepse.
Dar acum sa luminam si mai bine atitudinea fata de
crestinism a Masoneriei Romane, confruntand-o cu cateva citate din
amintita Blaubuch a Masoneriei austriece, care este în legatura si cu
cea din Anglia si cu cea romana. Francmasonul vienez dr. Oscar Trebitsch
spune în articolul Freimaurerei u. Radikalismus: „Caracteristica
permanenta a Masoneriei este accentuarea necesar imanenta a caracterului
autonom al eticei sale si prin aceasta în mod necesar si negarea
oricarei posibilitati a vreunei etici, heteronome, fie ea crescuta
metafizic pe terenul speculatiei filosofice, fie pe cel al speculatiei
teologice” (p. 65).
În aceasta carte francmasonul Dr. Kurt Reichl scrie:
„Francmasoneria este în fiinta ei adanc patrunsa de ideea ca, pe terenul
credintei, nu poate fi dogmatizata o anumita convingere privitor la
ceva imposibil de cunoscut. Ea sta pe punctul de vedere cel cu adevarat
tolerat, ca fiecare are sa-si faca socoteala cu infinitul dupa
trebuintele sale religioase. Felul credintei, de semnul ce-l da fiecare
notiunii sale despre Dumnezeu, nu e pentru Francmasonerie nimic, pentru
ea totul este conducerea etica a vietii care rezulta din conceptia
despre lume a respectivului ins” (p. 31).
Întalnim asadar acelasi indiferentism fata de revelatia
crestina, pusa în rand cu oricare alta credinta. Nici o grija pentru
unificarea sufletelor în aceeasi credinta crestina, ci insul e
justificat în tendinta de a avea o atitudine cu totul individuala în
chestiunea religioasa. Nu sustine nici Biserica impunerea cu sila a
credintei crestine, dar propovaduieste sus si tare ca aceasta credinta e
revelata de Dumnezeu, deci singura adevarata în plenitudinea ei, si
dezaproba faramitarea societatii omenesti în tot atatea credinte cati
indivizi sunt. Francmasoneria afirma ca n-are nici o dogma. Dar are si
ea pe cea a individualismului, socoteste ca valoare suprema judecata
individuala. Cel putin pentru ochii lumii, caci în realitate impune
adeptilor ei destule convingeri si secrete de al caror rost si sens nu
au sa se întrebe masonii gradelor inferioare.
Acelasi lucru îl afirma Dr. K. Reichl si în alt loc al
numitei carti, într-o controversa cu iezuitul Fr. Muckermann despre
încrederea în umanitatea pura, pe care francmasoneria o are, pe cand
crestinismul nu: „Sa recunoastem clar si fara echivocuri deosebirea
fundamentala. D-v va exprimati hotarat banuiala în posibilitatea unei
umanitati care nu e în legatura cu un Dumnezeu personal, care nu e
strabatuta de credinta în Dumnezeul personal al Bisericii. Francmasonul,
asa cum îl înteleg eu (!!) nu e ateu, conceptia despre lume a
Francmasoneriei are principiul unei fiinte supreme, unei ultime temelii
spirituale a existentei. Dar cu deosebirea fericita (heilsarmee),
antidogmatica fata de dogma Bisericii infailibile si singura
mantuitoare, ca ea lasa continutul, culoarea notiunii de Dumnezeu
subiectivismului fiecaruia. Ea socoteste ca exista o credinta, dar
aceasta nu trebuie dogmatizata drept o cunoastere care trebuie sa fie
singura adevarata, asadar imposibila. Nu e linia d-v., prea venerate, sa
admiteti umanitatea laicista a francmasonului care nu e hranita de o
credinta precisa într-un Dumnezeu personal, ca întemeiata, adevarata si
variabila. Va îndoiti de garantiile interne ale acestei umanitati.
Socotiti ca numai ideea de umanitate a credintei crestine poseda putere
îndatoritoare” (p. 25-26). Iar în alt loc: „Sigur ideea masona despre
umanitate nu e determinata religios, în sensul ca nu cere înradacinarea
ei într-o religie anumita, respectiv în cea catolica” (p. 20).
În spiritul acesta liber cugetator vorbesc masonii despre
religie atunci cand vor sa-si prezinte în trasaturi simpatice
organizatia lor. Adevaratele lor sentimente sunt însa direct ostile la
adresa religiei. Ele izbucnesc adesea în expresii nemascate, în felul
acelora pe care le-am inserat în refrenul acesta la alt loc.
Dupa ce am aratat ca si masoneria zisa nationala face parte
din organizatia mondiala a masoneriei, fiind angajata în urmarirea
scopurilor comune ale masoneriei, si dupa ce am aratat ca masoneria
întreaga e cel putin liber cugetatoare pe teren religios, sa mai revenim
putin asupra scopului masoneriei în care e încadrata masoneria
nationala.
Am mai spus ca scopul masoneriei nu e cercetarea filosofica a
adevarului si nici filantropia. Acestea n-ar trebui tinute într-un
secret atat de sever. Scopul ei este unul politic. si este unul si
acelasi pentru toata masoneria. De aceea se straduieste sa formeze un
front cat mai strans, cum am vazut din paginile anterioare. Ca scopul ei
este unul politic, nu de politica de partid, ci de conceptie, ceea ce-i
si mai grav, ne-o marturiseste masonul Dr. K. Reichl în opera amintita,
p. 35, aproband urmatoarele cuvinte ale unui membru al Marelui Orient
Francez: „Daca politica însemneaza a te aprinde de suferinta oamenilor
pentru apararea drepturilor omului, pentru realizarea unor cerinte
culturale de mare valoare din punct de vedere etic si estetic, atunci,
da, masoneria face politica, atunci masoneria este politica”. Mai precis
ne arata orientarea politica a masoneriei marturisirile aceluiasi
mason, ca organizatia din care face parte lupta pentru „libertatea
personala si democratie”, care nu trebuie lasata sa fie sfaramata de
„dictatura barbara de dreapta sau de stanga” (p. 24). În acelasi sens se
exprima pe larg masonul Dr. Oskar Trebitsch în amintita carte,
dezvoltand ca masoneria e contrara oricarui radicalism, oricarei
conduceri autoritare si pentru larga democratie (p. 64). Pe linia
aceasta masoneria e contra monarhiei desi întampinarea Masoneriei Romane
spune altfel. Dr. Reichl marturiseste ca Masoneria a vazut în
instaurarea republicii în Spania îndeplinindu-se o aprinsa dorinta a ei.
„Nimeni n-a negat din latura Masoneriei ca între întemeierea republicii
si masoneria spaniola exista stranse legaturi. Nici n-a ramas nimanui
ca fratilor din Marele Orient li s-au împlinit prin noua organizare de
stat o aprinsa dorinta” (p. 17).
Astfel nu e de mirare daca Francmasoneria declara acum ca
sta în razboi din Spania, cu totul în ajutorul Frontului Popular. În
ziarul ABC din Madrid, din 20.X.1936, foaie redactata ca toate foile de
pe teritoriul Spaniei comuniste de sovietele muncitoresti, gasim
urmatoarea declaratie din partea Masoneriei: „Situatia actuala este asa
de extraordinara si de tragica, încat suntem nevoiti sa rupem tacerea
noastra obisnuita. Masoneria spaniola este deplin, total si absolut de
partea Frontului Popular, de partea guvernului legal si împotriva
fascismului”. În ziarul El Dia Grafico din 15.X din Barcelona se spune:
„Multumita înteleptei prevederi a masonilor o mare parte din comanda în
Guardia civil si Guardia de asalt (trupe politienesti create în mod
special de republica) era înca înainte de 18 august în mana
republicanilor de încredere. Masonii au fost aceia care au facut ca cea
mai mare parte din flota de razboi sa se puna în serviciul Frontului
Popular si ofiterii rasculati sa fie închisi. Masonii au fost aviatori
care s-au asezat în fruntea flotei noastre aviatice. Comandantii celor
mai multe din sectiunile armatei noastre sunt masoni. Masonii sunt în
majoritate aceia care, în presa, pe tribune, la microfon au sustinut
focul în suflete. Masoni sunt si aceia care pregatesc victoria în etape.
Masoni în sfarsit, aceia care lucreaza în strainatate ca neutralitatea
sa fie parasita”.
Din cele de mai sus se stravede destul de bine ca nu sunt
deosebiri reale si serioase între masoneria mondiala careia îi apartine
Masoneria Nationala Romana si Masoneria afiliata Marelui Orient Francez.
Astfel, avand în vedere ceea ce am dezvoltat în toate capitolele
acestui referat, putem formula urmatoarele:
CONCLUZII:
Francmasoneria este o organizatie mondiala, secreta în care
evreii au un însemnat rol, avand un rit quasi-religios, luptand
împotriva conceptiei religios-morale a crestinismului, împotriva
principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica
internationala laica (tendinta din urma a se vedea în Blaubuch der
Freimaurerei, Wien 1933, p. 82, în art. Paneuropa als Minoritatenfrage.
Se recunoaste ca „Masoneria urmareste planul unei Europe unite”). Ea
este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica
osandeste francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de
lucru oculta si în special pentru urmatoarele motive:
1. Francmasoneria învata pe adeptii ei sa renunte la orice
credinta si adevar revelat de Dumnezeu, îndemnandu-i sa admita numai
ceea ce descopere ratiunea lor. Ea propaga astfel necredinta si lupta
împotriva crestinismului ale carui învataturi sunt revelate de Dumnezeu.
Vanand pe cat mai multi intelectuali sa si-i faca membri si
obisnuindu-i pe acestia sa renunte la credinta crestina, francmasoneria
îi rupe de la Biserica, si avand în vedere influenta însemnata ce o au
intelectualii asupra poporului e de asteptat ca necredinta sa se întinda
asupra unor cercuri tot mai largi. În fata propagandei anticrestine a
acestei organizatii, Biserica trebuie sa raspunda cu o contra
propaganda.
2. Francmasoneria propaga o conceptie despre lume
panteist-naturalista, reproband ideea unui Dumnezeu personal deosebit de
lume si ideea omului ca persoana, deosebita, destinat nemuririi.
3. Din rationalismul si naturalismul sau, francmasoneria
deduce în mod consecvent o morala pur laica, un învatamant laic
reproband orice principiu moral „heteronom” si orice educatie ce rezulta
din credinta religioasa si din destinatia omului la o viata spirituala
eterna. Materialismul si oportunismul cel mai cras în toate actiunile
omului, este concluzia necesara din premisele francmasoneriei.
4. În lojile francmasoneriei se aduna la un loc evreii si
crestinii si francmasoneria sustine ca numai cei ce se aduna în lojile
ei cunosc adevarul si se înalta deasupra celorlalti oameni.
Aceasta însemneaza ca crestinismul nu da nici un avantaj în
ce priveste cunoasterea adevarului si dobandirea mantuirii membrilor
sai. Biserica nu poate privi impasibil cum tocmai dusmanii de moarte ai
lui Hristos sa fie considerati într-o situatie superioara crestinilor
din punct de vedere al cunoasterii adevarurilor celor mai înalte si al
mantuirii.
5. Francmasoneria practica un cult asemanator celui al
misterelor pre-crestine. Chiar daca unii adepti ai ei nu dau nici o
însemnatate acestui cult, se vor gasi multe spirite mai naive asupra
carora acest cult sa exercite o oarecare forta quasi-religioasa. În
orice caz prin acest cult francmasoneria vrea sa se substituie oricarei
alte religii, deci si crestinismului.
În afara de motivele acestea de ordin religios, Biserica mai
are în considerare si motive de ordin social, cand întreprinde actiunea
sa contra francmasoneriei.
6. Francmasoneria este un ferment de continua si subversiva
subminare a ordinei sociale prin aceea ca îsi face din functionarii
statului, din ofiteri, unelte subordonate altei autoritati pamantesti
decat aceleia care reprezinta ordinea stabilita vizibil. Îi face unelte
în mana unor factori nestiuti înca nici de ei, avand sa lupte pentru
idei si scopuri politice ce nu le cunosc. E o lupta nesincera, pe la
spate, niciodata nu exista o siguranta în viata statului si ordinea
stabilita. E o lupta ce ia în sprijinul ei minciuna si întunerecul.
Împotriva juramantului crestinesc pe care acei functionari l-au prestat
Statului, ei dau un juramant paganesc.
7. Francmasoneria lupta împotriva legii naturale, voita de
Dumnezeu, conform careia omenirea e compusa din natiuni. Biserica
ortodoxa, care a cultivat totdeauna specificul spiritual al natiunilor,
si le-a ajutat sa-si dobandeasca libertatea si sa-si mentina fiinta
primejduita de asupritori, nu admite aceasta lupta pentru exterminarea
varietatii spirituale din sanul omenirii.
MASURILE cele mai eficace ce are sa le ia Biserica împotriva acestui
dusman al lui Dumnezeu, al ordinei social-morale si al natiunei, sunt
urmatoarele:
1. O actiune persistenta publicistica si orala de demasca-re
a scopurilor si a activitatii nefaste a acestei organizatii.
2. Îndemnarea intelectualilor romani, care se dovedesc a
face parte din loji, sa le paraseasca. În caz contrar Fratia Ortodoxa
Romana, extinsa pe toata tara, va fi îndemnata sa izoleze pe cei ce
prefera sa ramana în loji. Biserica le va refuza la moarte slujba
înmormantarii, în caz ca pana atunci nu se caiesc. De asemenea le va
refuza prezenta ca membri în corporatiile bisericesti.
3. P reotimea va învata poporul ce scopuri urmareste acela
care e francmason si-l va sfatui sa se fereasca si sa nu dea votul
candidatilor ce apartin lojilor.
4. Sfantul Sinod acompaniat de toate Corporatiunile
bisericesti si Asociatiile religioase se va stradui sa convinga guvernul
si Corpurile legiuitoare sa aduca o lege pentru desfiintarea acestei
organizatii oculte. În caz ca guvernul nu o va face, Sfantul Sinod se va
îngriji sa fie adusa o astfel de lege din initiativa parlamentara.
Tem. Nr. 785/937. Î.P.S. Mitropolit Nicolae al Ardealului, da citire
referatului cu studiul asupra francmasoneriei, ce i s-a cerut de Sf.
Sinod înca din anul 1934.
Sf. Sinod însusindu-si concluziile din referat hotaraste:
I. BISERICA OSANDESTE FRANCMASONERIA ca doctrina, ca organizatie si ca
metoda de lucru oculta si în special pentru urmatoarele motive:
1. Francmasoneria învata pe adeptii ei sa renunte la orice
credinta si adevar revelat de Dumnezeu, îndemnandu-i sa admita numai
ceea ce descopera cu ratiunea lor. Ea propaga astfel necredinta si lupta
împotriva crestinismului ale carui învataturi sunt revelate de
Dumnezeu. Vanand pe cat mai multi intelectuali sa si-i faca membri si
obisnuindu-i pe acestia sa renunte la credinta crestina, Francmasoneria
îi rupe de la Biserica, si avand în vedere influenta însemnata ce o au
intelectualii asupra poporului, e de asteptat ca necredinta sa se
întinda asupra unor cercuri tot mai largi. În fata propagandei
anticrestine a acestei organizatii, Biserica trebuie sa raspunda cu o
contrapropaganda.
2. Francmasoneria propaga o conceptie despre lume
panteist-naturalista, reproband ideea unui Dumnezeu personal deosebit de
lume si ideea omului ca persoana, deosebita, destinat nemuririi.
3. Din rationalismul si naturalismul sau, Francma-soneria
deduce în mod consecvent o morala pur laica, un învatamant laic,
reproband orice principiu moral „heteronom” si orice educatie ce rezulta
din credinta religioasa si din destinatia omului la o viata spirituala
eterna. Materialismul si oportunismul cel mai cras în toate actiunile
omului, este concluzia necesara din premisele Francmasoneriei.
4. În lojile francmasone se aduna la un loc evreii si
crestinii si Francmasoneria sustine ca numai cei ce se aduna în lojile
ei cunosc adevarul si se înalta deasupra celorlalti oameni. Aceasta
însemneaza ca crestinismul nu da nici un avantaj în ce priveste
cunoasterea adevarului si dobandirea mantuirii membrilor sai. Biserica
nu poate privi impasibila cum tocmai dusmanii de moarte ai lui Hristos
sa fie considerati într-o situatie superioara crestinilor din punct de
vedere al cunoasterii adevarurilor celor mai înalte si al mantuirii.
5. Francmasoneria practica un cult asemanator celui al
misterelor precrestine. Chiar daca unii adepti ai ei nu dau nici o
însemnatate acestui cult, se vor gasi multe spirite mai naive asupra
carora acest cult sa exercite o oarecare forta quasi-religioasa. În
orice caz prin acest cult Francmasoneria vrea sa se substitue oricarei
alte religii, deci si crestinismului.
În afara de motivele acestea de ordin religios biserica mai are în
considerare si motive de ordin social cand întreprinde actiunea sa
contra Francmasoneriei.
6. Francmasoneria este un ferment de continua si subversiva
subminare a ordinei sociale prin aceea ca îsi face din functionarii
Statului, din ofiteri, unelte subordonate altei autoritati pamantesti
decat aceleia care reprezinta ordinea stabilita vizibil. Îi face unelte
în mana unor factori nestiuti înca nici de ei, avand sa lupte pentru
idei si scopuri politice ce nu le cunosc. E o lupta nesincera, pe la
spate; niciodata nu exista o siguranta în viata Statului si în ordinea
stabilita. E o lupta ce ia în sprijinul ei minciuna si întunerecul.
Împotriva juramantului crestinesc pe care acei functionari l-au prestat
Statului, ei dau un juramant paganesc.
7. Francmasoneria lupta împotriva legii naturale, voite de
Dumnezeu, conform careia omenirea e compusa din natiuni. Biserica
ortodoxa care a cultivat totdeauna specificul spiritual al natiunilor si
le-a ajutat sa-si dobandeasca libertatea si sa-si mentina fiinta
primejduita de asupritori, nu admite aceasta lupta pentru exterminarea
varietatii spirituale din sanul omenirii.
II. Întreg referatul împreuna cu concluziile se va tipari în brosura
prin Consiliul Central Bisericesc si se va întrebuinta ca mijloc de
propaganda împotriva francmasoneriei.
Î.P.S. Patriarh prezinta declaratia facuta în fata Sa, a
delegatilor lojei francmasone nationale în frunte cu dl. Pangal, prin
care aduc la cunostinta ca aceste loji se autodizolva, spre a nu fi
confundate cu loja Marelui Orient si spre a nu se crede ca este
împotriva culturii sentimentelor monarhice, nationale si crestine. El –
dl. Pangal – în numele delegatilor declara ca toti membrii lojelor
francmasone nationale sunt buni fii ai bisericii ortodoxe.
Sf. Sinod ia act cu satisfactie de declaratia d-lui Pangal si a
celorlalti conducatori ai masoneriei nationale romane, cetita în ziua de
25 Februarie a.c., în fata Î.P.S. Patriarh Miron, prin care anunta ca
aceasta organizatie se autodizolva. Este prin urmare de sine înteles ca
hotararea Sf. Sinod privitoare la masonerie nu se poate referi la lojile
care s-au dizolvat si prin urmare nu mai exista.
La orele 13 Î.P.S. Patriarh, ridica sedinta, prorogand Sf. Sinod pentru data de 29 Martie a.c., orele 10 dimineata.
Joi seara, la 25 februarie, o delegatie din partea lojei
masoneriei nationale, în frunte cu dl. Pangal si însotit de cativa
fruntasi, ingineri si ofiteri superiori, s-au prezentat la Sf.
Patriarhie ca sa anunte oficial pe Înaltul ierarh de actul de
autodesfiintare, pe care l-au hotarat. Motivele aratate si care au dus
la aceasta hotarare sunt: îndreptandu-se nenumarate atacuri împotriva
acestei loji nationale, ca ar fi antimonarhica, antinationala si
anticrestina, si vrand sa arate ca întelege sa fie în serviciul tarii si
Dinastiei, si respectuosi fata de biserica stramoseasca, membrii
acestei loji au hotarat desfiintarea.
Forma în care aceasta hotarare s-a adus la cunostinta Înalt
Prea Sfintiei Sale Patriarhul Romaniei merita sa fie bine lamurita.
Caci, pe langa Î.P.Sf. Patriarh, a luat parte la acest act
mitropolitul greco-catolic Alexandru Niculescu al Blajului si
arhiepiscopul romano-catolic Alexandru Cisar al Bucurestilor, semnand
toti trei telegrama adresata M.S. Regelui, caruia i se aducea la
cunostinta aceasta hotarare a lojei masonice.
Patriarhul ortodox al Romaniei, mitropolitul greco-catolic
si episcopul romano-catolic semnand un act public, este un eveniment
îmbucurator si foarte semnificativ, nu atat din punct de vedere
religios, ci mai ales national.
Daca din aceasta solemnitate s-ar fi retinut ca esential
aspectul ei religios, în nici un caz aceste trei semnaturi n-ar fi putut
sta împreuna fara consecinte pentru ceilalti semnatari. Vaticanul ar fi
luat masuri, caci pana acum nu întelege sa îngaduie nici o conlucrare
între catolici si ortodocsi pe teren religios.
Si atunci ramane posibila numai considerarea mai mult ca un
act de interes national romanesc aceasta raspundere comuna pe care si-au
ales-o cei trei prelati în numele Bisericii lor.
Daca aceasta solemnitate ar fi avut numai un caracter
re-ligios, n-ar fi fost nevoie de înstiintarea sefului Statului. Dar
daca a fost un act mai mult politic, de ce fostii membri ai lojei s-au
adresat ierarhilor acestor biserici? Pentru decor, pentru mai mult
zgomot? Sau pentru ca sa afirme ca legatura între Statul romanesc si
constiinta poporului trebuie sa se faca prin Biserica crestina. În alte
împrejurari, prezenta arhiepiscopului romano-catolic credem ca ar fi
fost imposibila, dar, dupa evenimentele ce se petrec în afara, vedem ca
si catolicismul întelege sa conlucreze cu celelalte biserici împotriva
lui antihrist, ceea ce este un semn nou al vremurilor.
Ar fi bine ca ierarhii acestor trei biserici sa se gaseasca
conlucrand si în alte împrejurari, ca sa înteleaga lumea ca Hristos este
al tuturor. Este îmbucurator ca s-a recunoscut prin aceasta
Patriarhului ortodox al tarii un adevarat primat national, fiind o
garantie ca în marile împrejurari de ordin national Patriarhul ortodox
poate vorbi în numele celor trei Biserici.
Consecintele acestei dizolvari s-au vazut imediat, pentru ca
aceasta loja, primind sa se autodizolve, a atras atentia guvernului
asupra celorlalte loji din tara, care nu au crezut ca trebuie sa faca la
fel, si atunci s-a înteles ca e o necesitate nationala ca sa fie
dizolvate de autoritatea publica. Guvernul, profitand de curentul din
opinia publica împotriva francma-soneriei, a dizolvat toate lojele din
tara, pecetluind localurile si arhivele lor. Se afla si un proiect de
lege, pregatit de Sf. Sinod pentru definitiva si legala lor închidere.
Prin aceasta va fi încoronata lupta dusa de Sf. Sinod si de un mare
numar de teologi si scriitori crestini împotriva francmasoneriei.
