Biserica ne invata ca viata omului
nu se sfarseste o data cu moartea trupului. De aceea, crestinii nu-si uita
mortii dupa ingroparea lor, ci se preocupa de rugaciuni pentru ei si de
pomenirea numelui lor. Soroacele de pomenire individuala a mortilor in
Biserica Ortodoxa sunt urmatoarele:
La 3 zile dupa moarte (care coincide, de regula, cu ziua
inmormantarii), in cinstea Sfintei Treimi si a Invierii din morti a Mantuitorului
a treia zi.
La 9 zile dupa moarte, "ca raposatul sa se invredniceasca
de partasia cu cele 9 cete ingeresti si in amintirea ceasului al 9-lea,
cand Domnul, inainte de a muri pe cruce, a fagaduit talharului raiul pe
care ne rugam sa-l mosteneasca si mortii nostri".
La 40 de zile (sau sase saptamani), in amintirea Inaltarii
la ce a Domnului, care a avut loc la 40 de zile dupa Inviere, "pentru ca
tot asa sa se inalte si sufletul raposatului la cer".
La trei, sase si noua luni, in cinstea Sfintei Treimi.
La un an, dupa exemplul crestinilor din vechime care anual
praznuiau ziua mortii martirilor si a sfintilor, ca zi de nastere a lor
pentru viata de dincolo.
In fiecare an, pana la 7 ani de la moarte, ultima pomenire
anuala amintind de cele 7 zile ale creatiei.
De retinut:
Spre a nu gresi in privinta pregatirilor pentru aceste
pomeniri, cel mai indicat este sa se ia legatura, in prealabil, cu preotul.
Acest lucru este necesar intrucat trebuie stabilite, de comun acord, data
si ora savarsirii pomenirii.
De obicei, soroacele nu se fac in orice zi a saptamanii,
ci mai ales martea, joia si sambata.
