La pomenirea de 40 de zile, numita
pe alocuri slujba de ridicare a Panaghiei, pe langa celelalte, se pregatesc
o icoana si un colac. Din colac, preotul va scoate particica pe care o
va aseza apoi pe icoana si din care va imparti spre gustare rudelor decedatului.
- Referitor la darurile care se dau
de pomana, se obisnuieste ca, la 40 de zile si un an, sa se dea diferite
lucruri si mai ales imbracaminte si incaltaminte, obiecte de uz casnic
etc. Binecuvantarea acestor daruri, indeosebi de haine, se face de catre
preot printr-o rugaciune speciala aflata in Molitfelnic. Exista obieciul
indatinat sa se imparta de fiecare data farfurii cu mancare, cani sau pahare
si linguri sau furculite: sase, douasprezece, douazeci si patru. Randuielile
bisericesti nu prevad nimic in aceasta privinta si fiecare poate da cat
crede de cuviinta, numarul acestora neavand nici o influienta asupra starii
sufletesti a celui raposat.
- Familia trebuie sa aiba grija ca
raposatul sa fie pomenit cat mai mult cu putinta in cadrul Sfintei Liturghii.
De aceea, dupa pomenirea de 40 de zile, este bine sa se dea preotului un
pomelnic pentru patruzeci de zile (numit sarindar), ori pentru un an, pe
care acesta sa-l pomeneasca la toate sfintele liturghii pe care le savarseste
in sfanta biserica.
- In legatura cu zilele de pomenire
a mortilor, exista grija ca ele sa fie respectate cu sfintenie la momentul
in care se implinesc aceste soroace. Daca una din ele cade intr-o zi sau
perioada in care, conform randuielilor bisericesti, nu se fac pomeniri
de morti, atunci este bine ca slujba respectiva sa se faca mai inainte
pentru ca, atunci cand vine sorocul respectiv, slujba sa fie deja savarsita.
Este deci indicat ca ea sa se faca inainte, si nu dupa sorocul de pomenire.
Referitor la aceasta problema, iata sfatul unui liturghist cu autoritate
in Biserica Ortodoxa Romana (pr. prof. dr. Nicolae D. Necula): "Toate
soroacele de pomenire a mortilor incep a se calcula din momentul mortii,
si nu de la inmormantare. Din momentul mortii, sufletul intra in grija
lui Dumnezeu Care randuieste, conform invataturii noastre de credinta,
judecata particulara: <<...precum este randuit oamenilor o data sa
moara, iar dupa aceea sa fie judecati>> (Evrei 9, 27). Aceasta judecata
care priveste mai ales sufletul, fiindca trupul va fi judecat doar la invierea
cea de obste si la Judecata Viitoare sau A Doua Judecata, nu are in vedere
daca trupul este inmormantat sau nu. Aceasta tine de cultul mortilor si
de grija si respectul pe care cei vii le arata fata de cei morti.
Parastasul de 40 de zile, care
este si cel mai important dintre soroacele de pomenire a mortilor, se calculeaza
totdeauna de la moartea celui credincios. In principiu este bine ca soroacele
de pomenire a celor raposati sa le savarsim exact in ziua in care ele se
implinesc, de la moartea celui pomenit. In situatii speciale sau daca familia
doreste sa faca pomenirea cu mancare de dulce, iar sorocul cade in post,
sau probleme de familie sau sociale ne obliga sa nu putem savarsim pomenirea
exact in ziua in care cade, atunci este bine ca sjujba respectiva sa
se faca inainte, si nu dupa trecerea sorocului. Cat priveste parastasul
de 40 de zile, care in traditia ortodoxa inseamna ziua in care sufletul
se prezinta la judecata particulara, acest soroc, daca nu este indeplinit
chiar in a 40-a zi, este bine sa fie savarsit mai inainte, pentru ca sufletul
sa mearga inaintea lui Dumnezeu cu plusul nostru de rugaciune si de milostenie,
care sa fie sa sa atarne in favoarea lui. Caci aceastga este rostul rugaciunii
si al milosteniei pentru cei morti, adica de a mijloci pentru ei si a le
usura pacatele, prin rugaciunile si faptele noastre de mila. Nu consideram
ca este o greseala mare sau o pagubire pentru cei raposati, nici daca sorocul
se face dupa trecerea datei respective, caci importante sunt rugaciunea
si milostenia care se fac pentru cei raposati, si mai putin data. Mai grav
este daca nu ne rugam deloc pentru ei, din nepasare, nestiinta sau necredinta.
Dar pentru impacarea constiintei noastre, este bine sa savarsim pomenirea
inainte de implinirea sorocului.".
Tipicul cel Mare si Pravila bisericeasca
(1031) a lui Nicodim Sachelarie prevad o singura exceptie: daca decesul
se intampla in mijlocul saptamanii din Postul Mare, "acestuia nu i se face
pomenirea cea de a treia zi pana vineri seara, cand se va face parastasul
lui. Iar sambata cea viitoare a saptamanii a doua, i se face pomenirea
de 9 zile. Iar cea de 40 de zile se face cand i se vor implini numarul
zilelor lui. Iar prinoasele si pomenirea lui se incep de la Duminica cea
noua (a Tomii) pana la implinirea zilelor celor 40".
