Mirtul este un arbust mediteranean, inalt de
circa cinci metri, cu frunze alungite, persistente, aromatice, si cu flori
mici, albe (Myrtus communis). Arbustul raspandeste permanent un miros placut.
Mentionari si semnificatii biblice
Neemia 8,14-15. Si a zis Ezdra: "Duceti-va
de cautati, in munte, crengi de maslin salbatic, de mirt, de finici si de
tufari, si faceti corturi, asa cum este scris".
Isaia 41,19-20: "Sadi-voi
in pustiu: cedri, salcami, mirti si maslini… ".
Isaia 55,13: "In locul spinilor va creste
chiparosul si in locul urzicii va creste mirtul. A Domnului va fi slava".
Manunchiurile de mirt erau considerate de
vechii evrei un semn de placuta aducere-aminte a vremurilor bune, fagaduite
de Domnul poporului sau. Crengutele mladii, coaja lor frageda si rosie si
plina de frunzisoare lucitoare si totdeauna verzi, sunt parca anume create
spre a face cununi din ele. In zilele de sarbatoare, israelitiii impodobeau
cu frunze de mirt colibele. In antichitatea pagana, in mod special, mirtul
era arbustul inchinat zeitei Afrodita. Tot la pagani, ramura sau cununa de
mirt a fost simbolul invierii in lupte si intreceri. In crestinism, el este
simbolul biruintei asupra mortii si se planta pe morminte. Fiind apoi
considerat si ca simbol al frumusetii, tineretii si fecioriei, mirtul este
purtat in jerbe si cununi si de nuntasi.
Descriere
stiintifica
Myrtus
communis este un frumos arbust,
totdeauna verde, care raspandeste un miros placut, din familia
Myrtaceae;
frunzele opuse, mici, numeroase, ovale sau lanceolate, scurt
petiolate sunt
persistente; florile solitare sau cate doua sunt mici si albe,
fructele
carnoase sunt boabe globuloase de un albastru negricios. Este
originar din
regiunea mediteraneana (Europa sudica), cultivat adesea si pe la
noi, ca
arbust ornamental. In Palestina si in intregul Orient, mirtul ajunge
la inaltimi considerabile, de trei, patru metri, desi este considerat
arbust.
Lemnul de mirt este tare, fiind folosit pentru strungarie fina.
In
vechime, fructele puse in vin constituiau un medicament intaritor al bolilor
de stomac. Sunt intrebuintate si drept condiment, datorita uleiului esential
pe care-l contine, avand un gust asemanator cu piperul.
Uleiul esential se extrage din organele arbustului (flori, frunze
si
ramuri), prin distilare cu vapori de apa. Este un lichid galbui deschis, cu
mirosul apropiat de camfor si eucalipt, gust arzator, nu este toxic, iritant
sau sensibilizant.
Actiune farmacologica. Uleiul
esential este: anticataral, antiseptic pulmonar si urinar, astringent,
balsamic, bactericid, expectorant, sedativ.
